duminică, 8 noiembrie 2009

In dimineata zilei de Duminica 8 Noiembrie 2009, am fost langa teatrul national unde s-a construit o scena in mijlocul strazii, pentru discursul presedintelui Traian Basescu. Ziua precedenta, fusesem la o intalnire la care ma invitasera amicul meu Dan, si o amica de-a lui, Stefania, studenta la jurnalism, intalnire care s-a tinut intr-o sala de conferinte, poate singura, din tipografia ziarului Gazeta De Sud, si la care in afara de o amica pe care o stiam de mai mult, am intalnit cativa studenti de la jurnalism din anul 1. Scopul intalnirii a fost gasirea unor tineri dornici sa lucreze pentru o revista online pentru studenti, sa culeaga informatii, sa faca poze, sa scrie articole, si sa vina cu diverse subiecte care sa fie abordate in cadrul revistei. Datorita ideilor aduse, experienta fiecaruia in bloguri, articole, si porcarii de genul, s-au stabilit anumite subiecte ce ar fi putut fi abordate.
Dimineata, m-am trezit, m-am spalat, m-am imbracat, si nici nu am apucat sa mananc, si am plecat spre Teatrul National Craiova, langa care se construise, in mijlocul unei strazi, inchise pe timpul weekend-ului, o scena, pe care urmau sa tina discursuri diversi membri ai PD-L, printre care Emil Boc, primul ministrul al Romaniei, primarul Craiovei, Antonie Solomon, si, in final presedintele Romaniei, Traian Basescu.
Mergand in dreptul Primariei, pe strada pe care nu circulau masini, pentru ca, fiind in centrul orasului, era inchisa in weekend, am observat un cort deschis intr-o parte in care erau niste mese de la care se puteau cumpara alimente pe care nu le-am fotografiat in detaliu, apa minerala sau suc. Inaintand, am vazut tineri, adulti si batrani deopotriva, care purtau steaguri ale PD-L, si stegulete, si care erau imbracati in geci portocalii ale PD-L. In multimea care se strangea incet-incet datorita venirii membrilor PD-L din Craiova si nu numai, l-am zarit pe colegul de revista, Andrei, vorbind cu un membru mai in virsta al PD-L, si luand notite. Am dat mana cu amandoi si am ascultat ce avea de zis simpatizantul partidului, care intr-un discurs lung, a spus ce credea despre stabilitatea sistemului politic al Romaniei, a facut corelari cu evolutiile politice ale altor state care au facut parte din fostul bloc comunist din Europa Centrala si de Est, si si-a spus opinia in legatura cu imprumutul pe care Romania l-a facut la Fondul Monetar International, si a vorbit despre simpatizantii PD-L adusi din judete precum Mehedinti sau Hunedoara. Multimea s-a strans si a devenit cat mai numeroasa, fiind suplimentata de oameni care veneau din diverse judete, purtand insemne prin care anuntau judetele din care veneau si localitatile, dar si mesaje electorale specifice campaniei si intentiilor presedintelui Traian Basescu, precum reducerea numarului parlamentarilor de la 471 la 300, sau "CRIZA POLITICA DAUNEAZA GRAV GUVERNARII" si care asigurau sprijinul acordat candidatului la presedentie Traian Basescu de catre localitatile lor de provenienta. Selectia de cantece din care facea parte si Pink Floyd - Another Brick In The Wall, a facut loc prezentatoarei care a chemat pe scena doua interprete de muzica populara, ultima fiind Niculina Stoican, iar eu si Andrei ne-am facut loc prin multimea care flutura si cateva steaguri ale Romaniei, pe langa cele ale PD-L, pentru a fotografia multimea si solistele. Avand in vedere faptul ca Andrei avea treaba si trebuia sa plece, iar eu nu eram dispus sa petrec restul timpului pana la discursul lui Traian Basescu printre persoane care dansau in ritmul muzicii populare, si miroseau respingator, fara un om rational langa mine, am decis sa-l insotesc si sa plec.
In drum spre casa, dupa ce m-am despartit de Andrei, dupa ce am trecut de centru, am observat banda de pe partea dreapta a strazii partial ocupata de simpatizanti ai PD-L in numar de cateva mii, care se deplasau spre centru, imbracati, printre altele, in geci portocalii, si albastre si portocalii, si cu steaguri PD-L, iar in fruntea fiecarui grup care venea dintr-o anume asezare si dintr-un anume judet, erau banner-e care precizau localitatea de unde veneau si care aratau sprijinul acordat, cel putin in aparenta, presedintelui. Erau oameni simpli, adusi din zonele rurale cu autocare, pe banii primariilor PD-L din localitatile de provenienta. Cativa jandarmi si politisti pazeau multimea si coordonau traficul. Am inceput din nou sa fotografiez multimea de oameni care se deplasau. Fotografierea s-a realizat fata-n fata cu multimile, si de pe partea opusa a strazii.
Avand in vedere faptul ca nu mancasem nimic, am intrat intr-un magazin non-stop pentru a-mi cumpara un corn cu ciocolata( vanzatoarea mi-a dat unul cu crema de sampanie, dar in fine), si vanzatoarea si cativa clienti isi exprimau nemultumirea despre numarul mare de oameni care fusesera transportati din judet si din judetele apropiate cu autocarele, iar unul dintre clienti spunea cum seful sau le spusese lui si colegilor lui sa nu se mai prezinte la serviciu in ziua de dupa ziua discursului daca nu mergeau la discurs.
Canalele de stiri s-au repezit in seara zilei sa critice Partidul Democrat-Liberal pentru gestul lor, insa gestul amintea de practicile Partidului Social Democrat. Inainte de victoria lui Traian Basescu in alegerile din 2004, Partidul Social Democrat era asociat cu acelasi tip de practici electorale; aducerea oamenilor cu autobuzele la discursuri, trimiterea oamenilor de la locul de munca la discursuri, trimiterea elevilor din scoli la discursuri. Cand eram elev in clasa a 11a, directorul liceului care era din PSD a trimis elevii la prefectura sau la primarie cand facea o vizita fostul premier PSD, Adrian Nastase. Nu m-am obosit sa merg, insa eram deranjat de gest, pe care-l asociam cu lingusirea de tip comunist, si care ma ofensa, si am asociat acest comportament cu Partidul Social Democrat. Din acel motiv, si din multe altele, nu am suportat Partidul Social Democrat pentru ani de zile, si nici in momentul postarii acestui articol nu-l suport. Dupa alegerea lui Traian Basescu presedinte in 2004, aceasta atitudine s-a mutat din PSD in PD, PLD, si mai tarziu PD-L, odata cu oamenii care o manifestau. Oamenii care se mutasera din Partidul Social Democrat, nu erau numai smecherasi care vroiau sa profite, dar si oameni politici sau din administratie. Un exemplu este primarul Craiovei, Antonie Solomon, care ajunsese pe scaunul de primar cu ajutorul PSD-ului, si care inainte de a fi Traian Basescu presedinte, isi sustinea partidul, iar in timpul alegerilor pusese pe stalpi steaguri cu PSD( atunci PSD-ul avea steaguri albastre), iar la intersectii erau atarnate bannere cu PSD. Nici nu mai conta ca tara era Romania si ca drapelul Romaniei avea culorile rosu, galben si albastru, steagurile atarnate de stalpi erau steaguri PSD, de parca identitatea de roman se reducea la un singur partid. Dupa ce Traian Basescu a devenit presedinte, Antonie Solomon s-a mutat in PD-L, din partea caruia a candidat la alegerile pentru primarie din 2008. In anul 2009, in campania electorala, au fost puse pe stalpi steaguri portocalii ale PD-L. Dupa cateva controverse legate de cateva rafuieli care au avut loc in oras, si declaratia primarului ca nu avea ce sa faca, jurnalistul Robert Turcescu i-a luat un interviu primarului si altor doi membrii ai primariei, si printre intrebari a fost una cu privire la motivul pentru care primarul a ales sa treaca de partea PD-L si sa-l sustina pe Traian Basescu. Raspunsul a fost ca si-a dat seama ca Traian Basescu a fost cel mai bun presedinte pe care l-a avut Romania. In acelasi timp, cu siguranta primarul nu ar fi trecut in PD-L daca alegerile din 2004 ar fi fost castigate de Adrian Nastase, candidatul PSD, iar daca era in PSD, PSD-ul nu l-ar mai fi criticat pentru irosirea banilor in reconstructia centrului si in fantani, ca fantana muzicala, si modul ineficient in care a abordat rafuielile care au atras atentia presei, ci l-ar fi sustinut in calitate de primar care a facut Craiova un oras frumos. Ar fi fost criticat in schimb de PNL si de PD-L, pentru aceleasi motive.
In concluzie, nu e vorba de un anumit partid care are astfel de practici, ci e vorba de o practica a romanilor, indiferent de ce partid ar sustine, pentru ca acest comportament a fost asociat cu PSD-ul, iar apoi a fost prezent in campania electorala a PD-L-ului, iar un politician nu-si permite, in campania electorala, sa le sugereze votantilor sai sa nu mai adopte un asemenea comportament pe motivul imaginii pe care ar putea-o cauza, datorita faptului ca acei votanti, au o cultura politica limitata si astfel, politicianul ar putea pierde sprijinul lor si al multor altora. In calitate de om cu o anumita cultura politica, esti aproape neputincios in fata unei majoritati fara cultura politica, majoritate care se ghideaza dupa anumite impulsuri date de promisiuni ieftine ale politicienilor, si pe care e foarte dificil sa o schimbi. In calitate de politician care are nevoie de voturile acelor oameni, nu iti permiti sa fi sincer cu ei, insa sinceritatea in politica, si in special in campania electorala este promovata doar in aparenta, in scopul conturarii unei anumite imagini.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Long time, no post.

There was little or no time for blogging since the previous post, so no article was written.
I did a lot. I finished college, and I got my Bachelor's degree. I learned how important it is to do things at the right time and not stall them. I just didn't feel like working on my Batchelor work, so I had to finalise it in the last three weeks before I checked it in. I wrongly estimated the quantity and quality of information that I had to obtain in order to write about Kosovo's Independence, and the conflicts between Serbs and Albanians, as it being too small. When I effectively started writing on the work, I found out just how much information I had, and that there was no way I'd fit all of that in about 100 pages and in such a short time. In the few days before I finished it, I actually deleted some stuff, because it would have been too big. I had to work on it the very day before I checked it in, then through the night and into the morning, when I felt half asleep and half awake and working on it, and I finished it and turned it in at a local copy shop and I payed an emergency tax for it to be completed in under two hours, a few hours before I turned it in, to the secretaries in the University. I had some formality troubles afterwards, that kept me busy the following week, but after that, in the second day in which myself and my colleagues would present the works in front of the commission of teachers that we knew all along in college, I presented it, and had no troubles, and the teachers liked it and said it was very good, that the critical apparatus was good, and that the work, in general was very good, with only one contradicting me on a few issues, but nothing serious. In the end, I got a 10, which is the highest grade in Romanian Education, so I'm pretty happy about that.
I did a good work, but the point and the advice is, don't do something that has to be done in stages, and in time, in the last few weeks or in the last few days, because it's exhausting, it's nerve wrecking, and if you have a deadline, the quality of your work might suffer, and you might not have time to write about all the things that you originally intended to write about or do, regarding that particular work, or you might not even have time to do other stuff that you intended to do because it might conflict with finishing that work. For instance, besides writing a more complete Bachelor's work, I wanted to get a haircut, I wanted to go to the dentist, I wanted to read certain books, and I ended up doing none of that. So my advice is simple: do things at a specific time, and don't let them crowd up on you as you have to meet a deadline, it'll save you lots of nerves, and it's more comfortable.
On the other hand, I learned just how important the power of will is. The day before I turned in the Bachelor's work, I had to complete more than a quarter of it, and as I was writing at it into the night and into the morning, I felt the need to sleep because I was tired, and I even felt like my heart was acheing, and that I needed a break, but I said NO! I knew that I was in that situation because I hadn't worked at it when I was supposed to, and I took responsability for my actions and I never gave up, and I completed it! So my other advice is, that if you find yourself in a tense situation and you know it's pretty difficult to get out of it, Never Give Up!
Never Give Up! Even if you don't think you're gonna' get out of it, you've got nothing to lose, and you've got a lesson to learn. I had to learn that on my own skin, like I usually learn things, to understand it.
There are many other things to tell, but that was a pretty important thing and I hope it's of use.

joi, 1 ianuarie 2009

Nappy New Year!

Happy New Year!
Now we're in 2009! That's great! 2008 wasn't a good year for me anyway. I had big plans, and they were all scrubbed. I'm happy that two friends of mine, together with their parents, moved to the USA. I'm happy for them, although I miss them at the same time, and I guess the New Year's Eve wouldn't have sucked so badly if they were here. I'm keeping in touch with them on the Internet, so that's OK!
I've learned however, better than before, that you can't trust people too much, least you wanna' be disappointed.
I've also learned, to the same extent that: Once you gotta' do it right, you gotta' do it yourself. I like that line! It's from Blade 2, and it belongs to Ron Pearlman's character,... Except in the actual movie, it comes with: "Like my daddy said... right before he killed my mom..." before it. That doesn't make the DIY line not true though.
And there's the point: Why would you have others do, something that you don't wanna' do, for you? Especially since it's in your interest, not theirs.
I've also learned that the people who can't take advice, always insist on giving it, and that people who complain about EVERYthing, don't wanna' see you complain about ANYthing.
I've learned that things such as alcohol, tobacco, food, love, ...whatever, are not necessarily bad. It's the addiction and the excess that are bad.
I've learned that you shouldn't waste your time trying to understand people who can't understand themselves, 'cause you might forget about yourself and your needs.
Care only about the things that matter and have a realistic and practical use, not the ones that don't. After all, the cherry on top of the cake, counts for nothing without the cake underneath it( conceptually speaking).
I guess I'll be running away from the people who think of the cherry as the main thing, there's no reasoning with them. The one thing I hate more than seeing the Don Quixote fighting with the windmills scene happening in modern society, is it happening to me.
OK, so I've learned quite a few things from year 2008, but I'm happy about one thing: IT'S ALL OVER!
I'll face the new year with a new attitude!
I wish you all a Happy New Year, happiness, health, and joy!

joi, 18 decembrie 2008

Boc, premierul de la fostul bloc.

In primul rand, CRACIUN FERICIT! SARBATORI FERICITE! si LA MULTI ANI!
Stiu ca am postat chestia asta destul de tarziu si ca mergea mai bine in ziua in care a avut loc dar trebuia sa scriu despre ea. Dupa cum stiti, multi dintre voi, Romania a schimbat doi prim ministri inainte sa intre vreunul dintre ei in functie( that's hardcore). Dupa controversatele alegeri parlamentare, in urma carora PSD-ul a castigat cele mai multe voturi( cu 30 000 mai multe), iar PDL a obtinut cele mai multe mandate( era necesar sa dea o eroare de acest gen la prima aplicare a uninominalului in Romania, insa sunt mai multe tipuri de uninominal), s-a trecut la alegerea premierului. Imi amintesc ca Geoana putea ocupa functia de premier, ceea ce nu ma incanta, dar avand in vedere faptul ca eu consideram ca premieri diferiti nu ar fi insemnat efecte prea diferite, starea mea de spirit nu a avut de suferit. Stiam ca in timp de criza mondiala, ar fi fost nevoie de un expert in economie ori un individ care sa se priceapa cat mai bine, iar in acest rol ar fi fost favorizati Theodor Stolojan( PDL), ori Mugur Isarescu.
Theodor Stolojan a fost acceptat de presedinte, i s-a dat sarcina sa formeze noul executiv, dupa care sa intre in functie dupa 20 Decembrie. Mi-a placut alegerea, si mi s-a parut fireasca. Multi oameni au criticat numirea, si l-au descris pe Stolojan ca pe un lacheu al lui Traian Basescu, insa din punct de vedere al competentei ar fi fost greu de gasit un altul. Erau utilizate critici ce aminteau de retragerea lui Stolojan din cursa pentru presedentie din 2004, si credibilitatea sa ca om politic care sa ocupe o functie inalta intr-o institutie de stat. In weekend, speculatiile lor, pare-se, se adevereau. Stolojan a renuntat la postul in care a fost numit, fara sa dea explicatii.
In schimb, presedintele l-a numit premier pe Emil Boc, seful PDL.
Reactia mea a fost nici prea favorabila, dar nu am fost nici prea afectat.
Oamenii care au avut imprudenta sa-si puna mari sperante in oamenii politici din Romania, au primit o lovitura mai puternica. Parte din electoratul PDL, s-a simtit tradat de decizia PDL de a guverna cu PSD, partidul impotriva caruia au votat. In plus fata de asta, cele doua partide, cu numar mare de voturi si de mandate, au decis sa guverneze impreuna. Astfel, s-a pregatit scena pentru un posibil circ, la care unii ar rade, iar altii s-ar inspaimanta. Partea pozitiva a lucrurilor, este ca mass media din Romania s-ar umple de profit daca ar acorda acestui circ atentia necesara, lucru foarte util pentru economia Romaniei in timp de criza financiara.
Acum, s-a format si guvernul. Au aparut scandale pentru ca PDL nu accepta numirea lui Dan Voiculescu pe o pozitie importanta in noul guvern. Emisiunile de la posturile de televiziune pe care le detine, sunt decente( pentru ca nu e el moderatorul), insa asta nu-i aduce mari competente politice. Nici PSD-ul nu a acceptat cooptarea UDMR la conducere, la initiativa PDL. Guvernul Boc s-a format, iar in ziua de 23 decembrie 2008, a inceput efectiv sa guverneze. Cand a fost format, criticile nu au intarziat sa apara. Guvernul pe care Boc l-a numit "longeviv", este compus dintr-un numar mare de oameni care, fie au fost implicati in scandale, fie nu au aptitudini pentru functiile lor. Poarta numele de "Parteneriatul Pentru Romania", pentru ca este format din doua partide opuse din punct de vedere ideologic, cel putin asa se spune, care reprezinta romani din diferite categorii. Chestia cu ideologia, naste confuzie-n Romania. Politicienii romani inca le mai arunca praf in ochi cetatenilor, spundandu-le ca chestia cu ideologia chiar merge, ca dreapta e buna si ca stanga e buna. In realitate, ele trebuie sa reprezinte lucruri asemanatoare. Neoliberalismul, sustine ca statul se poate implica in viata economica, pentru a o stabiliza cand era necesar, nu pentru a o controla. Astfel se puteau evita situatii de genul Marii Crize, care a aparut, printre altele, pentru ca piata a scapat de sub control, iar guvernele nu au anticipat directia in care se indrepta, si nu au intervenit la timp. Social democratia milita pentru masuri asemanatoare, avand in vedere componenta socialista care presupunea controlul mijloacelor de productie de catre stat, in conformitate cu capitalismul. Neoliberalismul protejeaza drepturile intreprinzatorilor, pentru dezovoltarea economiei, lucru pe care a trebuit sa-l faca si social democratia pentru a rezista in competitie. Social democratia proteja interesele muncitorilor, lucru pe care a trebuit sa-l faca si neoliberalismul pentru a rezista in competitie cu social democratia si cu comunismul. Astfel, ambele trebuie sa faca aceleasi chestii, iar clasificarea dreapta-stanga este ambigua in anumite situatii, si unii specialisti se contrazic pe acest subiect. Se poate spune ca dreapta se axeaza pe caracteristicile culturale specifice. Obiectivele sociale si economice sunt insa, aceleasi. Nu stiu daca chestia cu pungile de zahar sau de faina, sau bere si mici in aer liber oferite de catre un partid in campania electorala,tine de vreo ideologie, sau doar mita electorala, dar in fine.
PNL a criticat noua componenta, Puiu Hassoti amintind de replici dure ale PDL si PSD, unul impotriva celuilalt, raportandu-le la noul context, si faptul ca PNL a dat replici dure, insa fara un grad asemanator de gravitate. La asta pot spune ceva de genul: "Good point!". Tot un membru PNL, daca nu acelasi, a vorbit de cumpararea unui teren in Egipt, unde sa fie trimisi anumiti infractori din Romania.
Au aparut tot felul de speculatii, cum ca Stolojan a demisionat si ca ar fi fost mana lui Basescu, si ca Boc, este unealta lui, este un om servil si usor de controlat. A aparut si varianta, ca Stolojan nu a vrut sa lucreze cu noul guvern, avand in vedere componenta sa, asta dupa ce ea a fost publicata. Stolojan, in urma cu cateva zile a sustinut ca decizia de a demisiona s-a datorat structurii, in fruntea careia se aflau presedintii de partide, si ca ar fi fost nevoie de un premier mai tanar. Indiferent daca a fost jocul lui Basescu, cum au zis unii analisti si cetateni, sau e o decizie de lasitate a lui Stolojan, nu prea conteaza. E ca in proverbul: "Pleaca-ai nostri, vin ai nostri."
Este in joc insa, increderea populatiei in clasa politica, dupa ce oamenii au fost sfatuiti sa se duca la vot, si sa-si spuna cuvantul in conducerea politica a tarii lor.

vineri, 12 decembrie 2008

Riots In Greece

It's been a week since the fatal shooting of a 15 year old teenager called Alexandros Grigoropoulos, God rest his soul, in Athens, last Saturday December the 6th 2008, and the riots in Athens are still going on. It actually came as a big issue on TV, and an avid CNN watcher such as myself, just could not miss it. I saw news of protests, that ended up as clashes with the police forces. Days later, the city had shops that were broken into, as a sign of protest, and their windows or panels, or whatever they were, were broken.
On CNN, they say that Alexandros and a group of friends attacked a couple of policemen with stones, and one of the policemen fired in response, and the bullet hit the young Alexandros. There's an alternative version as to what happened, the policemen saying that they were about to be attacked with a fuel-filled explosive device. There are even different versions as to how the boy was shot. The main version says that Alexandros was fired at, another version maintains that the policemen fired a few warning shots, and one bullet ricocheted and hit him. I've read an i Reporter's story on CNN.com in which he wrote that the lawyer assigned to defend the two policemen, initially refused to take the case upon seeing video evidence and hearing eyewitness accounts.
The news of a 15 year old, being shot and killed is sad, tragic, painful and disturbing, and can hardly be described by words alone. The news that a policeman did it, makes it even more outrageous, and no body likes to remember the ending month of year 2008, as that one month when a 15 year old was shot dead.
It was understandable for the Greek youth to take to the streets, and protest in front of police precincts and other places in Athens. The protests, soon turned into clashes with the police forces, that lasted day and night for a whole week, up to this point.
Greek citizens residing in London and in Berlin, headed towards the Greek embassies armed with banners in order to protest, and police intervention was sometimes needed.
The enraged youth that clashed with the police forces, broke into shops, burned vehicles, and the whole commotion, caused road blocks, and left residents of Athens in the impossibility to go to work. Days after the clashes started, the news reports I saw made the city look like a war zone. The streets were littered with shattered glass and burnt cars, there were obvious burn marks on the streets and on some buildings. Youths threw stones and Molotov cocktails at the police forces, who in turn, responded with tear gas, and some of them managed to chase and even arrest some of the protesters.
Student unions met and discussed what the course of action would be for the following days, and there were further threats of clashes on the streets of Athens by the city youth and anarchists. I saw a CNN news report in which merchants or salespersons said that their businesses suffered because of the clashes, and how that can leave a serious mark on the economy, especially since the world economy is expected to go over some rough terrain in 2009.
I've read more articles on the problem, and found out that the youth has many reasons to be angry, and those reasons extend furthermore, into the country's economy, the living standards, and the prospects for the Greek youth. This is how I found out that one in five Greeks lives below the poverty line, that there's a lot of low and high level corruption, that Greece battled forest fires that left at least 70 people dead, because the country's slow bureaucracy kept the Government from reacting swiftly to the situation, as well as the fact that the Greek youth has plenty of access to higher education, yet little prospects for actual jobs, not to mention the taxes that the population is subjected to, as well as the high inflation, both of them making life quite difficult for Greek citizens in general, an much worse, for young Greeks that are trying to start families in particular.
In short, I'm seeing a Greece that is not much different from what I'm seeing in Romania. Every single one of those defects that I outlined above, point to a reality that I'm used to in my country. This came as a surprise to me, since I thought of Greece, as the most well developed country in the Balkans, and I still think of Greece that way. I just haven't thought that the corruption in Greece was that bad, that the Government reacted to the forest fires, in a manner that reminds me of the incompetence of the Romanian Government, when reacting to the floods that took the homes of many Romanians. The Greeks' spectrum of politicians serving their own personal interests, and not those of the population, is a common reality in my country, as is the reality that the youth graduates higher education, yet has slim employment prospects. It's sad to know that that happens in Greece as well.
I have an enormous respect for the Greeks, and the concepts that their ancestors brought to European civilization, and North American civilization as well.
Now, I respect the Greeks for their youth's attitude towards what's happening. I respect their youth's attitude because they don't sit there and do nothing, but unite instead, and sacrifice personal safety in order to make a point, and to express their feelings about how the Government handles the situation. It's amazing, how fast they could unite and take to the streets, how the death of a 15 year old boy had the same effect on all of them, and how they've showed a similar reaction to that, for a whole week, not taking into account what might happen tomorrow and even next week. Friday night, they gathered together, and lit candles, in solidarity with the young Alexandros, who is in their eyes, the tragic and unfortunate hero, hopefully the last one to become a hero that way. If that ever happened in my country, the reaction( if any) would be slow to appear, and if it actually does appear, it'll be a weak one, and in most cases it would materialize as TV, and Radio debates, or Internet petitions sent to the Government, who would ignore it.
The youth of Greece has shown the strong belief in their ideals, and that democracy hasn't been applied by the book. I don't know the members of Greece's Government, and I personally have nothing against them, because they haven't harmed me in any way. It is a fact that should be taken into consideration though, that an unwanted Government that is plagued with incompetence, should resign out of common sense. I know that better than many.
Some might say that those protests are only going to further burden the country, and make a recovery even harder. I say that the fact that the Greek youth took to the streets and protested and fought for what they believed, shows that they know what they want, and they want the same thing. I say it's impossible for a country that knows what it wants, not to recover, rise up to greater challenges, and even achieve higher goals.
I respect Greeks for the religion and Byzantine heritage that we share, for their identity as people, and for sharing the common ideals that they fight for.
Democracy still lives, and it's heart beats in Greece!

miercuri, 10 decembrie 2008

A Fi? Sau A Nu Este...

In timp ce schimbam ieri posturile de televiziune, am dat din greseala pe Prima TV( nu stiu de ce am postul ala salvat, oricum nu il vizionez), iar individa( in sensul de "tipa") care prezenta stirile a inceput sa vorbeasca despre un fel de studiu sau raport al Departamentului de Educatie din cadrul Comisiei Europene, din care reiesea ca Romania ar fi una dintre tarile cu cele mai mari probleme cand e vorba de gradul de semianalfabetism al populatiei, afectand in Bucuresti, peste jumatate din elevii de clasa a 8a.
Daca ne gandim, nici nu e de mirare, si nu e de mirare, din mai multe motive.
Unul dintre ele insumeaza preocuparile din timpul liber, in special muzica ascultata de tineri. Din muzica, afli foarte multe lucruri despre o limba, in special in zilele noastre, cand multi dintre noi, fie nu avem timpul, fie nu avem calmul, sa citim o carte, sau sa citim poezii.
Nu poti avea multe pretentii din partea tineretului roman, avand in vedere ponderea cazurilor de cocalarism, ori trendurile. Iar cand vorbesc de curentul cocalar, nu ii includ pe toti ascultatorii de manele, iar asta, pentru ca am intalnit si exceptii.
Situatia se intalneste si in celelalte trenduri: muzica dance sau alte porcarii, fiind nevoie doar de o melodie de fundal si o tipa care sa cante despre cum o mangaie soarele, si despre cum chestia asta, are o oarecare legatura cu faptul ca ea il iubeste pe un oarecare tip, si este iubita si ea de acel tip, intr-o oarecare masura... oarecum. Oare de ce? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Aham, ceva de genul.
Mai exista artisti care canta o muzica mai complexa, gen Parazitii, insa cel putin in cazul celor de la Parazitii, fie sunt tinta unor critici legate de vulgaritatea limbajului( injuraturile or fi incorecte din punct de vedere gramatical, sau ce?), fie oamenii ii asculta pentru ca aud injuraturi, iar asta ii distreaza, insa nu asculta mesajul. Asta se-ntampla cand pui injuraturi in versuri impecabile din punct de vedere gramatical( in unele cazuri, pline de termeni si expresii din limbajul formal); atragi critici din partea intelectualilor sau a politicienilor, care, fie vorbesc unele chestii, astfel incat te fac sa-ti doresti sa fi fost unul dintre profesorii care le-au corectat lucrarile de bacalaureat( tu si comisia formata din compatrioti aflati in situatia ta), fie vorbesc unele chestii corecte din punctul de vedere gramatical, dar, nu si din celelalte.
Un alt motiv, este sistemul educational din Romania.
Sistemul educational din Romania are o mare vina, datorita faptului ca nu-si indeplineste obligatiile pe care si le asuma. Elevii romani invata( cei care chiar invata) de frica notelor, de frica parintilor, pentru a avea rudele lor cu ce sa se laude, si pentru a fi rasplatiti cu ceva in schimb. Nu invata insa, pentru ei insisi. Si intr-un fel nu e numai vina lor.
Sunt in anul 3 de facultate, si din toata experienta de elev si de student pe care o am pana in momentul postarii acestui blog, nu stiu daca a existat vreodata ceva, care sa ma motiveze sa frecventez cursurile din curiozitatea de a afla ceva nou. Ma duceam din obligatie, nu ca ma interesa, trebuia sa-mi pierd timpul invatand unele materii fara a sti de ce, si tolerand unele persoane de care nu aveam nici un chef( uneori, toate in acelasi timp). Genul asta de educatie se desfasoara dupa o schema foarte simpla: inveti ca sa nu iei o nota mica, dupa aia inveti pentru examen, dupa ce dai examenul, uiti ce ai invatat, cu cea mai mare placere. De ce? Raspunsul e simplu: ai invatat pentru ca asa ti s-a spus, nu pentru ca ti s-a spus de ce. Iar daca ti s-a spus de ce, a fost probabil vreun motiv ridicol si fara nici o semnificatie practica. Dupa aia, ajungi pe bancile facultatii, doar pentru a descoperi ca daca ai avut impresia ca in liceu ai vazut cei mai retardati oameni, trebuie sa-ti schimbi parerea in conformitate cu noua realitate. In anul 1 de facultate, eu, impreuna cu colegii de an( din sectia Stiinte Politice, unde invatam), nu prea frecventam cursurile cu profesoara de engleza. Imi amintesc ca, in cadrul unui curs( singurul curs, in cazul meu ceva mult mai particular), profesoara spunea ca era corect "toys" atat la singular, cat si la plural. Deci, era un caz de analfabetism in doua limbi, si era o profesoara, si preda intr-o universitate, ...Vanghelie, ...te provoc sa-i recunosti adevarata valoare!
Cu toate ca examenele din invatamantul romanesc au un grad inalt de dificultate, inalt este si gradul de promovare al elevilor si studentilor romani. In alte tari, mai ales, in tari occidentale, materia se poate asimila mult mai usor, gradul de dificultate al examenelor este mai mic, dar mai mic este si gradul de promovabilitate al elevilor si studentilor. Cu toate astea, in Romania exista mai multi absolventi prost pregatiti, decat in alte tari, ceea ce trage semnale de alarma asupra calitatii sistemului de invatamant romanesc, in ciuda faptului ca examenele din Romania au notorietate in Europa pentru dificultatea lor( in Romania mai exista si mita). Deci, Romania are un sistem educational care produce oameni inapti intr-o multitudine de domenii( in special cele in care s-au pregatit), se confrunta cu un inalt grad de semianalfabetism in randul tineretului, si cu toate astea, profesorii vor salarii mai mari. Rectific: profesorii vor salarii mai mari cu 50%.
Tineretul roman de dupa 1990 este un tineret care este pregatit sa traiasca intr-o democratie, de catre niste fosti comunisti, si este pregatit sa scoata tara dintr-o situatie nasoala, tocmai de catre "expertii" care au bagat-o acolo, incearca sa satisfaca pretentiile unor adulti care inca au impresia ca se afla in Romania din timpul lui Ceausescu, in loc sa-si satisfaca pretentiile proprii.
Daca mai multi tineri romani ar constientiza faptul ca reprezinta subiectul de batjocura al sistemului, al politicienilor, care se folosesc de ei pentru a castiga voturi si sprijin, si ar trece peste toate inhibitiile cu care au fost indoctrinati( in unele cazuri, cu palma si cu pumnul, in scoala elementara, si in alte medii), si-ar impune punctul de vedere.
In alte tari, tinerii nu sunt intimidati cand e vorba de a-si impune punctul de vedere. Aceasta este a sasea zi de proteste in Grecia, in urma uciderii prin impuscare a unui adolescent grec de 15 ani, de catre un politist grec, in Atena. Tinerii greci, nu s-au temut sa protesteze, chiar daca asta a degenerat in confruntari cu fortele de ordine.
In Romania, se pot intampla chestii mai grave, si este de asteptat ca tinerii sa nu ia atitudine.

marți, 9 decembrie 2008

The Dude's Daily Blog Has Been Created!

Great!
Am creat primul meu blog, iar sincronizarea nu putea fi mai buna: criza financiara internationala, revolte in Grecia, tot felul de probleme si probleme de tot felul. Pe scurt: o multitudine de teme de discutie.
Au existat dubii, privind tipul de blog, am oscilat intre blogspot si wordpress, si mai ales cand am ajuns la conditiile de utilizare si nu am putut omite paragraful in care se interzice continutul care incita la ura, ceea ce... va fi o oarecare problema in cazul meu!
Eu sunt genul de tip care-si spune opiniile, insa avand in vedere ca in cazul unora, o opinie( mai ales daca vine sub forma unui sfat cu caracter benevolent) este perceputa ca un injuriu, existenta unui astfel de paragraf, si mai ales, a conditiilor sale ambigue, nu e de mirare. Uneori, mai trec limita bunului simt, spunand lucruri nepotrivite persoanelor nepotrivite, si apoi am mustrari de constiinta, dar de obicei am grija ce spun.
Acest blog a fost creat pentru discutii libere pe diverse teme, pentru cei interesati, iar opiniile pe care le scriu sunt opiniile mele, si nu se necesita a fi puse la suflet.
Unele tipuri de continut, vor fi postate in Limba Engleza, in special daca au caracter de subiect international, iar daca cineva are ceva impotriva, I couldn't care less!
Well now, last but not least: "Have fun and enjoy!"