Joi, 21 Iunie
A doua degustare la care particip cu Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DicţionarClinar.ro.
Are loc într-o încăpere de la subsolul Hotelului Butique 5 Continents din Craiova.
Odată casă boierească, făcută cu bun gust, acum a fost recondiţionată şi transformată într-un hotel care arată mai degrabă ca un muzeu bine îngrijit. Gusturile mele sunt foarte spartane (nu şi utilitare, doar spartane) în materie de artă, arhitectură şi modă, însă luxul acestei clădiri e de o complexitate care atraage aprecierea și acelora care preferă curente diferite.
Vitraliile, muralele şi pereţii sculptaţi pe lângă lemnul sculptat în relief de asupra uşilor, culorile folosite şi modul în care se joacă lumina cu toate acestea îmi amintesc despre cum arată arta, în contrast cu desenele de pe blocuri care ar fi trebuit să ducă Pelendava în rândul oraşelor care să candideze la titlul de capitală culturală europeană.
Crama Avincis este situată într-un cadru pitoresc din zona Drăgăşani, în partea de Nord a Olteniei.
Este una dintre cramele româneşti care fac un vin tradiţional despre care nu am aflat înainte să-l beau, şi care pentru mine a fost steaua degustării: Crâmpoşia.
Crâmpoşia este un strugure tradiţional românesc şi a beneficiat de o atenţie specială din partea viticultorilor şi oamenilor de ştiinţă. Astfel s-a ajuns la Crâmpoşia selecţionată.
Aceasta ajunge în paharele noastre prin altoirea cu Iordanul. Primul soi produce o viţă de vie cu caracteristici feminine, deci polenizarea trebuie să se facă cu un strugure care are şi polen masculin. Iar aici intră Iordanul.
Gustul este ceva aparte. E diferit de majoritatea vinurilor seci şi albe datorită unui gust corpolent şi aromat imediat ce este înghiţit.
Vinul este pafumat dar subtil, și cele 13 grade de alcool imbină aciditatea care se pretează mai mult la spumante cu notele florale, de mere verzi și pere.
Apoi, caracterul sec al vinului intervine şi dispare aroma cu care te-ai familiarizat pentru atât de scurt timp, dar nu cu totul. Este sec, are un post gust mediu, dar nu aspru.
Pentru mulți dintre noi, e ca o șampanie fără bule.
Se pretează ca acest vin să fie băut tânăr din motive tehnice, iar strugurele este cules încă de verde.
E un fel de vin alb cu caracterul unui vin roşu sec dar bogat, cu un temperament propriu.
De asemenea, Carâmpoşia este aromată şi are un gust oarecum oriental condimentat, pe care aparent sunt singurul care l-a găsit. Nu înţeleg de ce, dar este o latură de care mă bucur. Atunci când ai a face cu vinuri, ai face bine să-ţi deschizi orizonturile şi să accepţi dimensiuni pe care nu le-ai mai întâmpinat, machia... dimensiuni olteneşti tradiţionale dinainte de Merlot, Cabernet, Chardonnay, Fetească Neagră sau Riesling.
Asta este o dovadă convingătoare că înainte să mergi spre viitor, trebuie să-ţi cunoşti trecutul, iar trecutul este o sursă de viitor mai convingătoare decât orice entuzasim arzător sau răcoritor legat de noi descoperiri care să-ţi împrospăteze orizonturile.
Crâmpoşia rimează cu bogăţia folclorică și înțelepciunea străbună, din păcate ignorată în favoarea căutării unor răspunsuri din exterior, şi un strugure cu un caracter impunător la care trebuie să ajungi cu ceva muncă, după cum este scris mai devreme.
Brie Ile de France, contrastează prin grăsimea ei, ascunsă sub un strat ușor de mucegai, cu aciditatea vinului.
Dacă grăsimea brânzei se răspândește pe papilele gustative, cu o textură moale, aproape topită, acidul vinului îi dă un nou suflu și îi răspândește aroma în toată cavitatea bucală.
Contrastul este în sensul bun al cuvântului.
Moliciunea care se răspândeşte în toată cavitatea bucală a brânzei este "atacată" de aciditatea crescută a vinului alb care în loc să o contracareze, o deslipeşte de pe papilele gustative şi o răspândeşte peste tot.
E o realizare pe care nu o atingea nici brânza de la sine însăşi, dar nici vinul sec care îţi ocupă mijlocul limbii, îţi arată arome, condimente şi o temperatură care depinde de tine. Simbioza între două specii diferite duce la o relaţie trainică iar beneficiarul este consumatorul.
A doua degustare la care particip cu Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DicţionarClinar.ro.
Are loc într-o încăpere de la subsolul Hotelului Butique 5 Continents din Craiova.
Odată casă boierească, făcută cu bun gust, acum a fost recondiţionată şi transformată într-un hotel care arată mai degrabă ca un muzeu bine îngrijit. Gusturile mele sunt foarte spartane (nu şi utilitare, doar spartane) în materie de artă, arhitectură şi modă, însă luxul acestei clădiri e de o complexitate care atraage aprecierea și acelora care preferă curente diferite.
Vitraliile, muralele şi pereţii sculptaţi pe lângă lemnul sculptat în relief de asupra uşilor, culorile folosite şi modul în care se joacă lumina cu toate acestea îmi amintesc despre cum arată arta, în contrast cu desenele de pe blocuri care ar fi trebuit să ducă Pelendava în rândul oraşelor care să candideze la titlul de capitală culturală europeană.
Crama Avincis este situată într-un cadru pitoresc din zona Drăgăşani, în partea de Nord a Olteniei.
Este una dintre cramele româneşti care fac un vin tradiţional despre care nu am aflat înainte să-l beau, şi care pentru mine a fost steaua degustării: Crâmpoşia.
Crâmpoşia este un strugure tradiţional românesc şi a beneficiat de o atenţie specială din partea viticultorilor şi oamenilor de ştiinţă. Astfel s-a ajuns la Crâmpoşia selecţionată.
Gustul este ceva aparte. E diferit de majoritatea vinurilor seci şi albe datorită unui gust corpolent şi aromat imediat ce este înghiţit.
Vinul este pafumat dar subtil, și cele 13 grade de alcool imbină aciditatea care se pretează mai mult la spumante cu notele florale, de mere verzi și pere.
Apoi, caracterul sec al vinului intervine şi dispare aroma cu care te-ai familiarizat pentru atât de scurt timp, dar nu cu totul. Este sec, are un post gust mediu, dar nu aspru.
Pentru mulți dintre noi, e ca o șampanie fără bule.
Se pretează ca acest vin să fie băut tânăr din motive tehnice, iar strugurele este cules încă de verde.
E un fel de vin alb cu caracterul unui vin roşu sec dar bogat, cu un temperament propriu.
De asemenea, Carâmpoşia este aromată şi are un gust oarecum oriental condimentat, pe care aparent sunt singurul care l-a găsit. Nu înţeleg de ce, dar este o latură de care mă bucur. Atunci când ai a face cu vinuri, ai face bine să-ţi deschizi orizonturile şi să accepţi dimensiuni pe care nu le-ai mai întâmpinat, machia... dimensiuni olteneşti tradiţionale dinainte de Merlot, Cabernet, Chardonnay, Fetească Neagră sau Riesling.
Asta este o dovadă convingătoare că înainte să mergi spre viitor, trebuie să-ţi cunoşti trecutul, iar trecutul este o sursă de viitor mai convingătoare decât orice entuzasim arzător sau răcoritor legat de noi descoperiri care să-ţi împrospăteze orizonturile.
Crâmpoşia rimează cu bogăţia folclorică și înțelepciunea străbună, din păcate ignorată în favoarea căutării unor răspunsuri din exterior, şi un strugure cu un caracter impunător la care trebuie să ajungi cu ceva muncă, după cum este scris mai devreme.
Brie Ile de France, contrastează prin grăsimea ei, ascunsă sub un strat ușor de mucegai, cu aciditatea vinului.
Dacă grăsimea brânzei se răspândește pe papilele gustative, cu o textură moale, aproape topită, acidul vinului îi dă un nou suflu și îi răspândește aroma în toată cavitatea bucală.
Contrastul este în sensul bun al cuvântului.
Moliciunea care se răspândeşte în toată cavitatea bucală a brânzei este "atacată" de aciditatea crescută a vinului alb care în loc să o contracareze, o deslipeşte de pe papilele gustative şi o răspândeşte peste tot.
E o realizare pe care nu o atingea nici brânza de la sine însăşi, dar nici vinul sec care îţi ocupă mijlocul limbii, îţi arată arome, condimente şi o temperatură care depinde de tine. Simbioza între două specii diferite duce la o relaţie trainică iar beneficiarul este consumatorul.
Comentarii