Am un mare respect pentru cultura şi civilizaţia islamică.
Am cunoscut musulmani civilizaţi, curaţi şi fiabili, mai mult decât fericiţi să-ţi explice calm şi civilizat ce e prin cultura şi civilizaţia lor dacă aveai orice întrebare sau curiozitate.
Îmi amintesc când în primul an de masterat, am susţinut referate pe tema drepturilor omului.
Am avut un coleg musulman, pe nume Hadi. Hadi venea dintr-o familie de diplomaţi din Afganistan. Ştia dari (dialectul persan care se vorbeşte în Afganistan), arabă, rusă, germană, engleză şi română.
E de la sine înţeles că dacă acel curs avea legătură cu drepturile omului, Hadi trebuia să se ocupe de un referat despre drepturile femeii în lumea islamică.
S-a oferit şi a fost mai mult decât fericit.
Îmi amintesc cum profesoara şi unele din fostele mele colege încercau să găsească religiei islamice nod în papură şi să îl provoace pe Hadi, care amuzat şi cu un calm mai mare decât am avut eu vreodată când lui, le explica frumos şi politicos cum stau lucrurile.
Una dintre întrebări a fost despre cum în lumea islamică, bărbatul îşi permite să aibă ţ-şpe neveste, în timp ce în Europa se practică monogamia. Dacă bărbatul are atâtea femei, asta nu e oprimare?
Hadi a explicat politicos şi frumos că bărbatul în lumea musulmană a înţeles de multe ori greşit gestul lui Mohammed, care a luat 7 soţii, pentru că erau femei pe care nu le-ar mai fi luat vreun bărbat. În acea societate, fără bărbat ar fi murit de foame în acea societate fără un bărbat, iar Mohammed avea doar intenţia de a le salva.
El, afganul, era intersat doar de o soţie. Dacă însă un bărbat intenţionează să aibă mai multe neveste, se cam impune să-şi permită să aibă grijă de toate.
Totul a culminat cu întrebarea de o dubioşenie cataclismică a profesoarei, care a dorit să ştie ce face bărbatul musulman, dacă femeia vrea un (Mercedes) SLK.
Îmi şi imaginez cum se plimba cineva prin Afganistan (bărbat sau femeie) după tot ce a păţit acea ţară sub sovietici, talibani, iar apoi ocupaţie americană cu un Mercedes care nu era şi SUV.
Când a fost vorba despre terorismul asociat cu lumea islamică, Hadi mi-a dat dreptate când am spus că unii musulmani interpretează eronat propria religie pentru a da impresia că ceea ce fac este de fapt un lucru moral.
Şi cam aşa este, în majoritatea cazurilor.
Terorismul din această zonă vine în urma unor imperii coloniale, unul francez, unul englez, unul rusesc şi mai nou, unul american.
Zonele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu unde trăiesc majoritatea musulmanilor care se dedau la asemenea comportamente, au intrat în componenţa acestor imperii. Oamenii erau în propriile lor teritorii cetăţeni de rangul doi, şi au fost omorâţi în momentul în care au cerut drepturi la modul democratic.
În cazul Pakistanului, a existat o iniţiativă a cetăţenilor să ceară drepturi democratic. Guvernul colonial englez a ripostat prin lideri fundamentalişti sprijiniţi la nivel de comunitate, care să oprească avântul localnicilor mai educaţi şi să ţină pe toată lumea în înapoiere. Se vede cât de bine le-a reuşit treaba, întrucât Pakistanul este ţara de unde vin talibanii, şi prin talibani, Pakistanul şi-a păstrat influenţa politică asupra Afganistanului.
În Algeria, prin anii 50, o Franţă care scăpase de sub jugul nazist cu un deceniu mai înainte, îi ţinea la ascultare pe activiştii algerieni care doreau independenţă. Unii au fost torturaţi în facilităţi ale guvernului francez, iar unii activişti au fost aruncaţi din elicoptere deasupra Mării Mediterane. În Paris, o revoltă locală a activiştilor algerieni a fost reprimată brutal. Abia la începutul anilor 2000 Guvernul Francez a recunoscut că muriseră vreo câteva zeci de algerieni. Unele surse spun că au fost câteva sute.
Mai e şi cazul Afganistanului şi al altor zone din Orientul Mijlociu, care acum trebuie să aibă a face cu americanii.
Oamenii fac parte din multe triburi, cu orientări politice diferite, care într-unele cazuri, nu prea se înţeleg între ele. Unde mai pui şi că aceste zone au zeci de etnii diferite, care vorbesc multe limbi şi au numeroase diferenţe politice?
Cum uneşti aceşti oameni împotriva englezilor, francezilor, sovieticilor şi americanilor? Le spui că e datoria lor religioasă, şi că fac un lucru moral. Ei trebuie să facă un război sfânt împotriva invadatorilor.
Reintrepretezi religia şi o foloseşti în scop politic. S-a mai făcut asta, se face şi acum. Dacă nu era religia, foloseau ce aveau la îndemână.
Mulţi oameni, atât terorişti islamici cât şi criticii vest europeni, canadieni şi americani ai islamului, folosesc termenul de Jihad pentru a se referi la războiul sfânt pe care îl poartă musulmanii cu vesticii. Jihadul n-are treabă cu niciun război. Jihad, în arabă, înseamnă "luptă". Apare doar de două ori în Coran, când Mohammed a întâlnit un grup de soldaţi arabi care se întorceau de la război şi le-a spus că se întorceau de la Jihadul cel mic, adică cel lumesc la Jihadul cel mare, adică cel cu omul însuşi, pentru a se smeri şi a se face mai bun.
Legea Sharia a fost de asemenea interpretată cum s-a avut chef, şi e de multe ori asociată cu oprimarea femeii. La începuturile religiei, multe femei abandonau tradiţiile păgâne arăbeşti, şi se alăturau mişcării musulmane, pentru că le dădea egalitate cu bărbatul.
Puţini ştiu că într-o societate musulmană, conform legii Sharia, femeia poate munci dacă doreşte, şi că poate păstra câştigurile, iar bărbatul este obligat să muncească şi să împartă câştigurile cu restul familiei.
Cum se aplică legea respectivă, şi ce înţeleg mulţi musulmani din ea, are legătură mai mult cu tribul, cultura şi gradul de educaţie. În lumea islamică vei întâlni atâţia musulmani diferiţi cu cât sunt triburi şi naţii diferite care au adoptat aceeaşi religie.
După secole de colonialism, odată independenţi, s-au trezit în lumea modernă, în care ei gândeau ca şi cu câteva sute de ani în urmă, pentru că acolo rămăseseră.
Asta explică modul în care se poartă cu femeile şi cu străinii, rigiditatea culturală şi comportamentul violent al refugiaţilor în societatea europeană, canadiană sau americană. Au mai puţină legătură cu religia, decât cu tradiţii la care au adaptat religia.
Astea sunt evident, explicaţii simple. Lucrurile sunt evident, mai complicate.
A critica religia islamică pentru aceste comportamente, înseamnă că înţelegem puţin subtilităţile care au condus la aceste comportamente, şi o încercare tipică de generalizare. Este un fenomen care ne afectează şi pe noi dar şi alte societăţi. Apare când tragi concluzii rapide înainte să cercetezi toată povestea.
Există unii musulmani care trag concluzia că toţi albii sunt cruciaţi şi vor să-i ocupe, şi că toate femeile sunt fiinţe umane inferioare, există unii europeni care trag concluzia că toţi musulmanii sunt terorişti şi că sunt aici să ne facă de petrecanie.
Există şi stânga politică europeană, canadiană, americană şi australiană care ne dau de înţeles că toţi musulmanii sunt victime, că toţi refugiaţii sunt sărmani oameni care trebuie luaţi şi îngrijiţi, şi că dacă ne facem griji că ar fi şi terorişti şi violatori printre ei, suntem rasişti... asta deşi islamul este o confesiune, mai degrabă decât o etnie...
Ei susţin relativismul cultural: adică toate culturile sunt la fel, iar cultura unui musulman din Iran, unul din Turcia, unul dintr-un trib de prin Nordul Africii şi unul din Arabia Saudită sunt la fel ca şi cultura unui balcanic, a unui italian, a unui francez, a unui suedez sau a unui irlandez... cultură! Dacă unii violează femei pe stradă, mai mult decât bărbaţii europeni, asta e pentru că sunt bărbaţi, şi aşa fac bărbaţii. N-are a face cu cultura sau comunitatea de unde vin.
Stânga politică, la fel ca şi regimul nazist şi cel bolşevic, este în misiunea de a crea un om nou prin politici publice, îndoctrinare şi propagandă.
Din punctul de vedere al stângii politice, societatea e împărţită între ceea ce stânga politică numeşte "bărbatul alb, heterosexual şi priviliegiat" care deţine puterea, şi categoriile oprimate: femei, persoane LGBT, musulmani, minorităţi etnice şi aşa mai departe.
Astfel, musulmanii sunt nişte categorii oprimate, la fel ca femeile, persoanele LGBT şi minorităţile naţionale, iar noi, ca nişte albi care se simt vinovaţi pentru lucrurile oribile pe care le-am făcut lumii, sau cel puţin ar trebui să ne simţim. Ar trebui să ne urâm şi să ne simţim vinovaţi, pentru că suntem albi. Aşadar, apare conceptul de "White guilt": vina albilor pentru ceea ce au făcut albii în lume.
De aici, vin texte...
Albii au avut sclavi negri... cât de mult contează faptul că acei sclavi negri ajunşi în Statele Unite nu au fost vânaţi de către americani prin Africa, ci au fost vânaţi de către triburile africane din zona de coastă şi vânduţi comercianţilor de sclavi? Cât de mult contează că în Africa şi multe alte zone unde trăiesc alţi oameni decât albii, încă se mai practică sclavia?
Cât de mult contează faptul că "sclav" este forma latinizată a cuvântului "slav", pentru că slavii erau vânduţi triburilor arabe şi nord-africane ca sclavi, dar şi otomanilor? Slavii sunt albi.
Stânga politică a decis că trebuie să fim oameni omenoşi şi să primim refugiaţi de peste tot din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord fără discriminare. Noi le-am distrus ţările, noi să ne ocupăm de ei. Eu nu-mi amintesc să fi distrus vreo ţară musulmană, sau să fi distrus românii vreo ţară din Orientul Mijlociu. Albi cum au fost dânşii...
Cele mai halucinante variante, le-am auzit de la germanii şi suedezii cu care am avut plăcerea să lucrez. Erau dedicaţi politicilor de acceptare a unui număr cât mai neverosimil de refugiaţi, fără să ştim de unde vin, cu ce se ocupă şi ce avem să facem cu ei.
Am implicat că unii dintre ei sunt cam violenţi şi fac câte şi mai câte. Un neamţ, când a văzut că are cu cine vorbi, a lăsat masca toleranţei, şi a spus că atunci când au ajuns în Germania, unii refugiaţi au intrat în piscine şi şi-au făcut nevoile acolo, iar oamenii care îngrijeau piscinele, trebuia să scoată excrementele cu grebla din ele.
Un alt neamţ a spus totuşi că şi "noi" (ce o însemna acest "noi") ne-am făcut nevoile, politic şi militar vorbind, în ţările lor, şi e normal să facă şi ei la fel.
Când i-am întrebat ce ţară musulmană din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord au invadat germanii sau suedezii, habar n-aveau ce să zică.
Asta face propaganda de stânga, din oameni care ar trebui să fie raţionali. Anglia şi Franţa s-au îmbogăţit din colonii, americanii exploatează petrol cu guverne locale corupte, iar noi trebuie să ne simţim vinovaţi, pentru că suntem albi, ca şi englezii şi francezii. Şi uite aşa, simţindu-ne noi vinovaţi, asta ar trebuie să-i ajute pe imigranţi şi refugiaţi. Plângem cu ei, ţipăm tare că sunt săracii oropsiţi, iar asta le rezolvă toate problemele.
A-i primi în masă înseamnă să riscăm vieţile unor europeni care nici măcar nu existau atunci când imperiile coloniale îşi făceau de cap. Soluţii există la problemele refugiaţilor, însă ele există ÎN ŢĂRILE LOR, şi cu siguranţă nu cu migrarea în masă, fără verificări de securitate.
Trebuie să nu cumva să apară la ştiri violurile făcute de către aşa zişi refugiaţi, femeile agresate, femeile omorâte, asistentele medicale din Germania pe care s-a aruncat urină, sau incidente violente în mai multe ţări care i-au primit, pentru că încurajăm incidentele rasiste. Ce contează un viol sau o bombă pe ici pe colo?
Oamenii din trendul toleranţei au impresia că autoflagelarea albilor din Europa ar trebui să facă micul dejun pe care-l servesc imigranţii şi refugiaţii musulmani să fie mai bun, sentimentele noastre de vinovăţie faţă de ce au făcut unii strămoşi ai englezilor şi francezilor, unor strămoşi ai refugiaţilor, trebuie să îi ajute cu ceva.
Numai că nu-i ajută cu nimic...
Îi ajută doar pe nişte europeni, americani, canadieni şi australieni de stânga să se simtă bine cu ei înşişi, doar aşa ca să se afle-n treabă. Ei au impresia că prin "sentimente" şi toleranţă, îl faci pe sirianul ăla cu ţara bombardată, pe marocanul care a violat turiste străine care-i vizitau ţara, pentru că aşa a văzut el la mă-sa şi la tac-su şi pe ăla din Orientul Mijlociu care şi-a ucis sora pentru că a fost violată şi a fost astfel acuzată de prostituţie, să aprecieze Europa, să uite de unde au venit şi să nu mai facă ceea ce a făcut până atunci.
Cu fiecare atac terorist, fie că e Bataclan, Charlie Hebdo, sau aşa zişi refugiaţi, care intră cu maşinile în mulţimi, trebuie să spunem ceea ce este evident, şi anume că o mică parte din refugiaţi au asemenea comportamente, dar şi să luăm şi mai mulţi, în masă, fără să ne intereseze care dintre ei sunt refugiaţi care au fugit să-şi salveze pielea, care sunt din Al Qaeda sau ISIS şi care sunt din comunităţi înapoiate de prin Afganistan, Irak, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi au comportamente pe măsură. Ce contează că în jurul unora dintre ei, nu ar trebui să fie o femeie în fustă scurtă, sau vreun evreu?
Nu, nu, nu!
E vina bărbatului alb, căruia în ţările anglo-saxone, îi spun feministele "check your privilege" (vezi că eşti privilegiat). Tot în aceste ţări, feministele consideră că la fel ca şi ele, musulmanii sunt oprimaţi, la fel ca şi alte minorităţi naţionale, mai puţin decât albe, sau persoanele din comunitatea LGBT. Nu contează că unii refugiaţi, ar lua femeile care vor drepturi egale, homosexualii şi evreii şi i-ar face una cu pământul.
Inamicul este bărbatul alb şi heterosexual.
Treaba asta cu exprimarea liberă, în care în societatea europeană poţi pune întrebări în legătură cu religia, în special cu Creştinismul, deodată nu se mai aplică atunci când e vorba despre grupuri "oprimate" (femei, musulmani, minorităţi naţionale sau LGBT).
Poţi vorbi doar despre bărbatul alb, heterosexual şi rău, şi comportamentele acestuia. La el, ai voie să generalizezi.
Nu poţi vorbi despre femei, pentru că ele sunt oprimate.
Nu poţi vorbi despre afro americani, pentru că au fost oprimaţi ca şi femeile şi sunt săraci, chit că unii s-au îmbogăţit din cântece rapp în care femeia e văzută ca o bucată de carne ce trebuie întrebuinţată doar sexual, iar alţi afro americani trebuie împuşcaţi în cap pentru că nu au dat înapoi banii.
Dacă vorbeşti despre comunitatea LGBT, automat eşti homofob.
Nu poţi vorbi despre musulmani.
Cei de stânga sunt mai ocupaţi de atitudinile discriminatorii are unor albi, de rasism şi de discriminare decât de comportamente violente ale unor imigranţi şi refugiaţi musulmani.
Într-o societate democratică, asta are efecte catastrofale nu numai pentru societate, care deja nu mai devine una democratică şi se obligă să închidă ochiul la unele comportamente necivilizate.
Are un efect catastrofal şi asupra musulmanilor civilizaţi, cumsecade şi care vor să se integreze. Ei sunt în măsură a explica civilizat aspecte ale religiei lor care sunt întrebuinţate greşit.
Prin absenţa criticii şi discuţiei, nu permiţi nici oamenilor enervaţi să-şi exprime nemulţumirile, determinându-i să fie antimusulmani, dar nu permiţi nici musulmanilor civilizaţi să explice de ce acele comportamente au mai puţină legătură cu religia, ci cu lipsa de educaţie din comunitate.
Refuzul de a discuta la nivel înalt, mediu sau jos comportamentele unor comunităţi, doar pentru că unii membri se atacă şi au urechile sensibile, va duce la distanţarea societăţii indigene de comunitatea respectivă, la ură şi frustrare.
Astfel se ajunge la incidente ca cel din Christchurch, Noua Zeelandă, în care un australian frustrat de atitudinile anti-albe ale Occidentului, a omorât musulmani nevinovaţi pentru că şi-a impus să creadă că ar fi într-o misiune de salvare a albilor de ameninţarea invaziei musulmane.
Într-un mod asemănător, Anders Behring Breivik, norvegianul care a omorât peste 70 de oameni în masacrul de la Utoya. Acesta a fost contrariat de comportamentele inadecvate ale unor imigranţi musulmani din Norvegia, şi a încercat să discute politic despre ce se poate face. A întâmpinat acuzaţii de rasism şi de intoleranţă din partea instituţiilor publice. Prin urmare, există ceva ce trebuie rezolvat, dar nu avem voie să vorbim, darămite să găsim soluţii.
În această lume trăiesc numeroşi albi din Marea Britanie, Europa de Vest şi mai ales Statele Unite, unde memoria sclaviei face ca un afro american să îşi permită să facă ce are chef, dar trebuie să calci pe coji de ou pentru a nu-l ofensa.
În condiţiile în care albii nici nu pot discuta despre asta, apar, evident, teoriile că albii sunt sub o ameninţare constantă. Breivik şi australianul care a masacrat acei oameni, consideră că suntem omorâţi şi înlocuiţi rând pe rând, că există o mare conspiraţie care a pregătit o invazie musulmană peste albii de origini europene, şi că trebuie să mergem la război.
Spre deosebire de comportamentele lor faţă de oameni nevinovaţi, aceştia văd că populaţiile albe sunt ameninţate, iar asta le-a dat de înţeles sistemul în care au trăit. Dacă nu poţi discuta unele lucruri, atunci deja nu mai e democraţie, nu mai e exprimare liberă, nu mai e opinie liberă, ci ai drumul pavat spre dictatură.
Unii reacţionează frumos şi politicos, fără rasism, dar cu insistenţa de a discuta civilizat.
Alţii, pun mâna pe armă şi îşi fac singuri dreptate.
Până la urmă, de ce n-ar face-o? Refugiaţii au voie să masacreze oameni şi să atace femei pe stradă, pentru că îi văd pe albi ca pe nişte inamici, şi iau lucrurile în mâinile lor. De fiecare dată când fac asta, trebuie să arătăm reţinere şi toleranţă, pentru că aşa e frumos, iar mass media şi guvernele politically correct, sunt mai preocupate de reacţiile cetăţenilor contrariaţi, şi trebuie să arate toleranţă şi mai multă, primind mai mulţi refugiaţi şi imigranţi fără să se intereseze ce e cu ei.
Deşi incidentul din Christchurch, este al doilea de o asemenea amploare, realizat de către un rasist alb după incidentul de la Utoya din Norvegia, din 2011, în comparaţie cu cele făcute de către imigranţi, musulmani şi terorişti fundamentalişti, CNN a ales să vorbească despre pericolul grupurilor rasiste albe.
În tradiţia atacurilor la adresa lui Trump, un reporter l-a întrebat pe Trump ce crede despre grupurile rasiste albe la nivel mondial, acesta a răspuns, cum e şi de înţeles, că nu sunt o ameninţare teroristă atât de mare, iar apoi s-a trecut la critica lui Trump, cum că prin atitudinea lui, încurajează aşa ceva.
În condiţiile în care nu ai voie să vorbeşti despre riscurile acceptării refugiaţilor şi imigranţilor din zone cu risc de securitate, şi mai legi asta şi de "rasismul albilor", mai mulţi oameni se vor revolta, vor lua arma în mână şi incidentele se repetă.
Justifică aceste atitudini ale societăţii politically correct, acţiunile violente ale unor extremişti?
Nu, la fel cum ocupaţia colonială nu justifică violenţa multor imigranţi şi refugiaţi.
Însă discuţia trebuie purtată, indiferent pe cine ofensează.
A spune că unele minorităţi nu vor să se integreze, ci vor să INTEGREZE şi să schimbe societatea după cum vor ele, nu este rasism. Sunt fericit că am întâlnit musulmanii pe care i-am întâlnit, însă ei s-au purtat în ţara mea aşa cum m-aş purta eu în ţara lor. S-au bucurat de ce a avut România să le ofere, şi s-au purtat exeplar cu românii, respectând specificul local şi păstrându-se în parametrii lui.
Atât timp cât unii oameni nu respectă parametrii locali, e musai o discuţie pentru a afla ce şi de ce.
Dialogul nu e întotdeauna plăcut, dar odată civilizat, dar este necesar.
Comentarii