Versurile din titlu nu descriu Craiova și Oltenia, nici social și nici sportiv...
Nu am fost vreodată un microbist și nu m-am priceput vreodată să joc fotbal.
Dacă la faza cu fotbalul, ține de talent, și indiferent cât de mult te antrenezi, talentul e ceva ceea ce nimeni nu poate pune în tine, la faza cu a fi un mare fan al fotbalului, am judecat copil fiind sportul, datorită comportamentelor unor așa ziși suporteri, așa cum judecă mulți adulți azi religia datorită unor oamrni așa ziși religioși.
Astfel, nu am dreptul moral să scriu aceste rânduri. Am însă dreptul unui outsider care a văzut lucrurile din exterior.
Pot fi mai obiectiv decât cei care sunt implicați în treaba asta cu sportul fotbalului.
Am citit cu câțiva ani în urmă, "Copilule ce iubești Steaua".
Poezia scrisă de către un fan al Petrolului Ploiești, este despre cum Steaua a fost formată ca și echipă a Partidului Comunist și a beneficiat de jucători aduși cu forța de la alte echipe, și de militari trimiși în tribune să o susțină ca să dea bine în ochii oamenilor.
După câteva cercetări, am descoperit istoria echipelor Petrolul Ploiești, Rapid București, Universitatea Craiova și Poli Timișoara.
Acum era logic!
Acestea erau mari echipe anticomuniste. Fuseseră formate înainte de regimul din 1949 de către muncitori petroliști din Ploiești, și muncitori de la Căile Ferate din București. Nu fuseseră formate de către un regim politic la comandă politică...
Universitatea Craiova avea însă un titlu special. Ea reprezenta studenții, și era echipa unei instituții de educație.
Ea era Știința!
Regimul tiranic care a condus România, prefera categorii sociale și profesionale instruite doar să muncească, să urmeze comenzi, ci nu să gândească și să spună ce ar trebui făcut mai bine pentru societate. Universitățile erau mediul intelectualilor, iar aceia "oprimau poporul".
Dacă erai un intelectual liberal, conservator sau chiar și socialist, erai o amenințare pentru regim. Puteai spune ceea ce nu face bine, și le puteai explica și oamenilor.
Astfel, puteai amenința fundațiile regimului în ochii oamenilor.
Știința era astfel unealta de manifestare a oamenilor liberi care gândeau și aveau pretenții mai profunde de la un regim politic decât pumnul puterii și slogane. Combinată cu modalitățile oltenești de exprimare, pasiunea și fanatismul, echipa a devenit în scurt timp un succes.
Atunci când era un risc să te exprimi liber împotriva autorităților și să reclami nedreptatea și incompetența, Știința Craiova era metafora care îți dădea portavocea anti-sistem.
De asta era populară în toată România. Mama îmi spune că și atunci când mergea prin Moldova și Bucovina, în anii 80, oamenii de acolo mergeau cu steaguri alb-albastre pe stradă și strigau numele Universității Craiova atunci când echipa avea vreun meci.
Astfel, această echipă a devenit simbolul gândirii libere, libertății și suferinței poporului român. Era echipa perfectă anti-sistem și o iubeau și fanii altor echipe.
Taman când am înțeles și eu despre ce era treaba, iată că datorită conducerii lui Mititelu și regimului politic condus după principii PSD-iste, dezafiliară echipa cei din FRF.
Apare apoi echipa înființată de către Primăria Craiovei cu pârghii politice și ajutor din București: Club Sportiv Universitatea Craiova.
În scurt timp, Mititelu rămâne cu resurse financiare limitate, iar în pur spirit sportiv, Primăria Craiovei sub PSD și Lia Olguța Vasilescu, dă fără scrupule lovitura de grație, acordând dreptul de acces la Stadionul Ion Oblemenco doar CSU. De unde sportivitate din partea celor ce nu fac sport?
Prima Universitate își ia la revedere, iar CSU vrea să preia atât imaginea cât și semnificația fostei echipe.
Legal, atunci când o echipă de fotbal este nou formată și afiliată, intră în fotbalul românesc din Liga a 4a și încearcă să promoveze în Liga 1.
CSU a fost înființată la "centru", și pusă în fața oamenilor ca și cum e Universitatea Craiova. Asta s-a întâmplat cu sprijinul unui partid politic care are metodologia și principiile "facem așa pentru că ne permitem" specifice fostului partid al regimului comunist împotriva căruia lupta vechea echipă Universitatea Craiova.
Tot CSU, a fost invitată să intre în fotbalul românesc încă din Liga a 2a. Cu sprijin de la "partid", se fac scurtături.
Așa cum se întâmplase și cu Steaua acum câteva decenii, iată că vine rândul unei echipe care reprezintă Craiova să vină de la "centru". Nu a venit de la fostul regim, dar a venit de la actualul.
E o chestiune de valori aici, iar cei ce făuresc prezentul și trecutul după interesul lor, sunt foarte puțin interesați de aceste valori și îi văd naivi pe cei care le pomenesc.
Universitatea Craiova este un principiu, un spirit al vremurilor și un mod de viață. Este echipa celor care sunt mereu în opoziție, nu de drag, ci din onoare.
Este echipa formată din proprie inițiativă de către oameni liberi, împotriva regimului, în spiritul corectitudinii.
CSU e venită de la "centru" din inițiativa autorităților și reprezintă o promisiune electorală. Această promisiune electorală care scoate cu forța vechea Universitate de pe stadion, și-i pune bețe-n roate, vine ca și o rescriere a istoriei acestei echipe, după cum vrea politicul.
Vine în fotbalul românesc ca și un miting organizat de PSD care se laudă că vor scoate mai mulți oameni în stradă decât se strâng la protestele anti-guvern, și omite un detaliu:
Vechea echipă a fost formată din liberă inițiativă, iar mitingurile se formează tot din liberă inițiativă, și la ele participă oameni liberi.
Nouă nu ne spune vreun partid cum să gândim și când să ieșim în stradă. Ne duce capul să ne dăm seama de unii singuri.
La fel și cu echipa care să ne reprezinte valorile.
Ce e cu versurile din titlu?
Oltenia o fi făcut ceva cu trudă cândva. Și nu o fi trăit din milă și pomeni. Oltenia lui Mamae-mea de la țară care își muncește grădina, via și nu mănâncă pe datorie ci consideră că treaba ei este să ne dea mâncare sănătoasă nouă la oraș, este Oltenia care a făcut totul cu trudă. Ea reprezintă Oltenia pre-bolșevică, iar spiritul ei nu a fost înfrânt. Cum a picat regimul, s-a întors la obiceiurile ei: agricultură de subzistență, orientare în jurul familiei și totul stropit cu zaibăr de cea mai bună calitate!
Ea face totul cu trudă și nu trăiește din milă și pomeni.
Mai este însă o Oltenie nouă, care se așterne peste vechea regiune și amenință să o șteargă cu buretele.
Astăzi, o mare parte dintre olteni preferă să trăiască din milă și pomeni electorale. Așa ajunge la putere în majoritatea satelor și orașelor din Oltenia, PSD-ul care preferă să acorde sticle de ulei în campaniile electorale și să le țină în sărăcie până la următoarea campanie electorală.
Acum, cea mai puternică echipă din Oltenia, a fost impusă din pomeni, nu s-a trudit din Liga a 4a să ajungă aici, și a fost ajutată fără milă și scrupule să progreseze, punându-i-se piedici și bețe în roate competiției.
Așadar, ar trebui să-i reprezinte alte cântece, și oltenii ar trebui să se pună de acord asupra a ceea ce înseamnă să fii oltean.
Mă bucur sincer, și fără pic de ironie, pentru cei care susțin CSU, și nu sunt interesați dacă are vreo treabă cu Universitatea Craiova. În cuvintele lor, are totuși orașul echipă, iar această echipă a câștigat cupa. Au tot dreptul!
Am prieteni și cunosc și lucrez cu oameni demni de toată lauda și mult mai de caracter decât mine, care se pot bucura că acum pot striga "Hai Craiova", și că se simt parte a unei comunități, deoarece orașul are echipă, iar ei pot merge fericiți la meci și se simți ca parte a unei conștiințe comune.
Unii au fost și la proteste împotriva Guvernului cu mine. Nu merită ura și disprețul nimănui deoarece au ales o echipă de care să se simtă reprezentați.
Însă CSU nu este Universitatea Craiova!
CSU nu reprezintă valorile și motivele pentru care a apărut Universitatea Craiova.
Mai e o echipă nou înființată de către Adrian Mititelu, despre care unii spun că e Universitatea Craiova veche, iar alți suporteri ai echipei vechi și opozanți ai CSU, spun că e o nouă clonă.
Un lucru e sigur: FC Universitatea Craiova 1948 respectă procedura și joacă în Liga a 4a. De cele mai multe ori, strânge mai mulți fani la un meci de printr-o comună decât CSU la meciuri din Liga 1.
În acest sport însă, numai rivalii cu care ultrașii craioveni se băteau pe stradă au onoarea de a-ți apăra onoarea: fanii Dinamo și chiar fanii Steaua, și ei loviți de către politic, își fac datoria de "dușmani" și i-au apostrofat pe cei de la Sezione Ultra pentru că s-au dat cu echipa sistemului și și-au abandonat echipa.
Sportivitatea încă mai există pe alocuri cu precipitații rare dar punctate. Cu asemenea dușmani, de ce ai mai avea nevoie de prieteni?
Știu că unii vor spune: hai să ne bucurăm de fotbal și mai lăsați politica. Însă tocmai asta e ideea: Știința a apărut pe aceste meleaguri orgolioase în libertatea lor, pentru ca sportul să nu aibă vreo treabă cu politica.
Politica a contracarat cu CSU.
Cum ar zice marele român Ion Creangă: "Iaca io o las, dar nu mă lasă ea pe mine!"
Comentarii