Treceți la conținutul principal

Referendumul de la început de Octombrie... sau cum Dragnea e mai deştept decât noi


La începutul lui Octombrie, avem un referendum pentru a redefini căsătoria. În constituţie scrie că se realizează între soţi, iar Dragnea cică vrea să păstreze Familia Tradiţională şi să se modifice legea astfel încât să se definească între bărbat şi femeie.

Mă deranjează faptul că acest referendum este o grămadă de bani daţi pentru a îndrepta atenţia oamenilor de la o guvernare ineficientă, şi că funcţionează pentru oamenii care consideră adevărat tot ce spune Dragnea.

Ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că oamenii care se opun lui Dragnea s-au lăsat ademeniţi într-o discuţie care dincoace şi dincolo de referendum se desfăşoară de dragul de a se desfăşura şi rezultatele practice sunt aceleaşi. 

Adică, comunitatea LGBT din România va trăi şi cu şi fără referendum la fel, adică în relaţii, dacă vrea, dar fără căstătorie.

Deci, dacă referendum-ul trece, viaţa merge la fel ca acum, iar dacă referendum-ul nu trece, viaţa merge la fel.

Care este efectul discuţiei despre referendum, şi cu ce câştigă Dragnea?

Din punctul meu de vedere, efectul este că Dragnea îndepărtează atenţia de guvernare cu diverse teme: statul paralel, Soros şi colişiştii şi Iohannis care vrea să ia controlul asupra societăţii ... cu toate că e în vacanţă de foarte multe ori, şi mai nou, invazia de gay. 

I-a reuşit foarte bine să îndepărteze furia oamenilor de la sine, prin numirea a trei primi miniştri, pe care să-i critice societatea. 

Din punctul de vedere al lui Dragnea, lucrurile merg, deoarece impactul societăţii care trebuie să meargă în direcţia sa, se opreşte în alţi oameni.

Astfel a reuşit să supravieţuiască cu succes aproape 2 ani într-o guvernare în care el este în Parlament.

Acum însă, cu referendum-ul ăsta, a reuşit cu succes să împartă societatea.

Divide et impera.

Oamenii mai tradiţionali, sau cel puţin unii dintre ei, au impresia că acest referendum este pentru ei, iar Dragnea îi apără pe ei.

Oamenii mai puţin tradiţionali, şi cei din aşa zisa comunitate LGBT şi susţinătorii lor, au impresia că acest referendum îi afectează pe ei deoarece concentrează ura societăţii şi prejudecăţile împotriva lor.  

Ceea ce se întâmplă însă, este ceva la scală largă, care funcţionează într-un mod asemănător cu ceea ce a făcut bunul meu prieten Robert, în şcoala generală.
La o materie, stăteam pe rândul de la mijloc cu Robert în bancă, iar pe rândul de la geam, foşti colegi şi foste colege îşi cărau palme peste spate unii şi unele altora. 

Robert mi-a elucidat motivul pentru care colegii îşi dădeau palme.

Le aruncase un bilețel cu: "Dă-o mai departe, stop!"

"Dă-o mai departe stop!" era unul dintre jocurile pline de interacţiune inter-umană pe care le jucam noi atunci, aşa cum era lapte gros, raţele şi vânătorii, leapşa şi altele.

Aşadar, printr-un bileţel, Robert a reuşit cu măiestrie să cauzeze oamenii să se bată în primele două bănci.

Cam asta a făcut şi Dragnea, dar pe scală mai mare. A cauzat maiestuos o grămadă de oameni să se urască între ei şi să se batjocorească, în loc să se asculte şi să se înţeleagă. 

Unu la mână, aici se observă faptul cei care zic că sunt tradiţionalişti şi care spun că sunt religioşi arată puţină toleranţă faţă de alţi oameni pe care nu îi înţeleg.

Dacă religia ta spune că nu ai voie să omori, să ridici mâna asupra fratelui tău sau să judeci, deoarece cu măsura cu care judeci pe fratele tău, vei fi judecat şi tu, vedem cât de mult am înţeles noi din religie. 

Doi la mână, aici se observă şi că cei care se dau toleranţi şi inclusivi, nu prea sunt toleranţi şi inclusivi, ci au o ură şi ranchiună extraordinare faţă de oamenii care au alte opinii.

Eu susţin toleranţa limitată, şi consider că dacă nu rezolvi problemele pe care le ai cu tine, ar fi de bun simţ să nu faci un exces de distribuire echitabilă în stil socialist şi să faci problemele tale, ale societăţii.

Eu nu sunt de acord să accepţi oamenii aşa cum sunt, deoarece îşi iau nasul la purtare iar apoi dau vina tot pe tine.

Însă, dacă vrei să fii acceptat aşa cum eşti, accepă oamenii aşa cum sunt, cu tot.

În ultimele zile am văzut tot felul de chestiuni pe Facebook, care efectiv împroaşcă cu noroi stilul de viaţă al celor care susţin că sunt tradiţionalişti. 

Deoarece unele feţe bisericeşti se pronunţă pentru referendum, se atacă întreaga religie, de parcă ea determinat aceste comportamente intolerante ale lor, chiar dacă spune că nu ai voie să judeci. 

Să nu uităm că au existat și încă există regimuri anti-religioase și anti-tradiții. Stai să auzi argumentele anti-gay ale naziştilor și ale sovieticilor. Acestea erau mai ştiinţifice. Aşa susţineau oamenii care au teoretizat aceste regimuri la nivel de inginerii sociale.

Mai mult, însă, au început să atace însăşi ideea de Familie Tradiţională prin ideea că ea este locul în care femeile sunt oprimate, violate şi bătute de către partenerul de viaţă. 

Păi, da. La fel ca în Occident, trebuie să vină și la noi feministele și să deturneze o discuţie despre drepturile unor oameni, de parcă totul ar fi despre ele.

Poza ataşată articolului ne comunică faptul că:

"La fiecare 30 de secunde, o femeie este bătută în Familia Tradițională."

"O româncă din 10 este victima violenței domestice."

"Una din 4 femei din România a fost cel  puțin o dată agresată fizic de partener în Familia Tradițională."

A spune asta, înseamnă a asocia Familia Tradiţională cu abuzul împotriva femeii, cu misoginismul şi cu înapoierea. De ce? Pentru că vrei să comunici că doar în Familia Tradiţională se produce aşa ceva. Cuplurile gay cică ar fi pe bază de iubire.

Din ce îmi amintesc eu, când eram mai mic, dacă părinții tăi beau și se băteau, familia ta nu prea era considerată tradițională... O familie trebuia să aibă mai mult decât două persoane de sexe diferite pentru a fi tradițională. Îi trebuia o armonie.

Din câte văd, însă, activiștii LGBT reacționează la ce zice Dragnea, așa cum reacționau cei de la Antena 3 față de ceea ce zicea Băsescu. Deci, dacă Dragnea zice că îi place Familia Tradițională, ei trebuie să atace familia tradițională.

De ce?

Îi place lui Dragnea. Și dacă îi place lui Dragnea, e criticabil.

Și iată cum activiștii LGBT fac fix ce-i convine lui Dragnea: atacă Familia Tradițională ca şi formă de organizare medievală constituită pe oprimare, înapoiere şi privarea de libertate a femeii, și îi consideră pe susținătorii ei bătăuși de femei, iar pe susținătoare, femei înapoiate care stau la cratiță de bunăvoie.

Oare ce or să creadă cei cărora le zice Liviu Dragnea că le amenință homosexualii familiile și modul de viață?

Or să se simtă ameninţaţi? Cu siguranţă!

Dragnea a zis că homosexualii ameninţă societatea românească, iar activiştii LGBT demonstrează fix asta: atacă religia şi valorile importante pentru majoritatea oamenilor din România, şi atacă Familia Tradiţională ca fiind locul violenţei realizată de către bărbat împotriva femeii.

Dacă statisticile erau reale, atunci una din 10 femei pe care le cunosc, sau hai din 20, sau din 30, ca să mărim eșantionul, ar trebui să fie bătută în mod regulat. În fiecare bloc de locuinţe, inclusiv cele în care trăim, trebuie să vedem în fiecare zi câte o bătaie împotriva femeii.

Nu o zic eu, o zic statisticile. Însă mi-e cam greu să descopăr de unde îşi trag informaţiile aceste statistici.

Nu este cazul. Într-adevăr, multe femei din România sunt bătute, dar chiar atât de multe?

Cine face studiile astea?

Dar, oare cum se descurcă femeia în relațiile gay?

Știu, la noi nu există date, dar există în Statele Unite.

Aparent, în 2010, CDC (Centers for Disease Control) din Statele Unite au întocmit un studiu conform căruia 40% dintre femeile lesbiene au raportat violenţe fizice din partea partenerei de cuplu, iar 44% dintre femeile din cupluri de lesbiene au spus că au fost agresate fizic de către parteneră, urmărite şi violate. Asta în contrast cu 35% dintre femeile heterosexuale. 

Dacă stăm să ne uităm, statistic vorbind, par mai multe decât femeile heterosexuale agresate în căsnicie în România, chiar şi în statisticile fictive din poza alăturată.

Ştiu că e la modă doar să vorbim despre problemele femeilor, pentru că doar femeile din Familia Tradiţională care sunt bătute de către bărbaţi în România, au fost aduse în discuţia asta, şi doar ele sunt fiinţe umane, pe când bărbatul ... în fine ... de ce să ne facem griji în legătură cu bărbaţii?

În fine, în nefine, hai să discutăm şi despre cum stăteau bărbaţii gay în aceste cupluri. Tot în 2010, 26% dintre bărbaţii gay au raportat că au fost agresaţi fizic, urmăriţi şi violaţi de către partenerul de cuplu ... comparat cu 29% dintre bărbaţii heterosexuali care au raportat asemenea lucruri de la partenerele lor.

... cam violente, femeile ăstea...

Adăugăm aici şi decesele la locuri de muncă, numărul de bărbaţi fără adăpost, sinuciderile şi bărbaţii stau fruntaşi la acest capitol, dincolo de vreo preocupare a societăţii pentru a face ceva în legătură cu asta. Până la urmă, suntem emancipaţi vorba vine.

Încerc să spun prin asta că lesbienele sunt mai violente decât femeile heterosexuale?

Ştiu astfel de cupluri care se respectă şi nu folosesc violenţa, însă ceea ce încerc să insinuez la modul cât mai puţin subtil (joc de cuvinte), este că o femeie este deschisă violenţei în cuplu, fie că e într-o Familie Tradiţională, fie într-o relaţie cu o altă femeie.

Mai mult decât atât, dacă vezi că un bărbat e violent, există posibilitatea să nu stai cu el.

Există atâţia tipi de treabă care sunt desconsideraţi de către reprezentantele sexului frumos, şi care de frica respingerii, nici nu ştiu cum să lege  o conversaţie cu o femeie, iar cei violenţi se bucură de atenţia acestora şi după ce le agresează fizic.

Iar apoi ne închidem în cochilie pentru că am suferit traume, şi ne impunem să credem că toţi bărbaţii sunt răi, doar pentru că noi am ales unii nu tocmai buni, iar persoanele care au făcut poza ataşată articolului zic că e vina Familiei Tradiţionale?

Mai mult, ce zice o femeie care a scăpat de un soţ violent când vede pasiunea fetelor educate, moderne şi trendy faţă de personajul principal din 50 shades of Grey, care le bate din dragoste, dar având bani, e considerat un băiat cumsecade?

Ce zice bărbatul acesta din Statele Unite ale Americii, care a stat în închisoare 28 de ani pentru că o femeie A VISAT că o violase?

Am uitat, e bărbat heterosexual şi deci nu e vorba despre el aici... Parcă am hotărât că bărbaţii nu pot fi victime...

Mai fac şi eu greşeli pe ici, pe colo!

Oamenii sunt buni sau răi, nu datorită faptului că sunt, bărbaţi sau femei, heterosexuali sau homosexuali şi religioşi sau atei, ci pentru că ASTA ALEG EI.

Prin urmare, şi pe cale de consecinţă, dacă vrem toleranţă faţă de gay, ar trebui să se lase mânjirea susţinătorilor Familiei Tradiţionale, culturii lor şi religiei lor, şi să se arate că mulţi sunt oameni de treabă, toleranţi cu opiniile altora şi indiferent de cum sunt văzuţi, au puterea de a zâmbi.

Aceştia sunt oamenii gay cu care am lucrat eu, şi cu care m-am înţeles foarte bine.

Unii ar spune: "Dar de ce să răspundă politicos? Lor li s-a ridicat mingea la fileu..."

Ei sunt cei care vor toleranţă, deci dacă sunt mai civilizaţi, trebuie să se poarte ca atare şi să arate amabilitate faţă de toată lumea. Astfel, oamenii nu te mai percep ca pe o ameninţare, şi sunt mai deschişi faţă de tine.

Acesta este unul dintre motivele pentru care am făcut distincţia între persoane din comunitatea LGBT şi activişti LGBT. Mă deranjează atitudinea stridentă a activiştilor LGBT care nici măcar nu fac parte din comunitate. Pot în orice moment să discut cu un homosexual sau o lesbiană şi să le explic cu ce sunt de acord, şi cu ce sunt mai puţin de acord fără o discuţie aprinsă.

E mai greu însă când ai a face cu activiştii: le place să se audă vorbind şi vorbesc tare şi răspicat ca să se convingă pe sine că sunt oameni moderni şi toleranţi, nu ca înapoiatul de mine.

Persoanele din comunitatea LGBT nu vor reuşi niciodată să convingă românii reticenţi să-i îmbrăţişeze dacă îi lasă pe aceşti activişti guralivi să se dea mari în societate în legătură cu gradul lor de toleranţă, nemaivăzut şi nemaiauzit deoarece nu a mai fost manifestat faţă de opiniile opuse, iar în locul argumentelor civilizate, au ales să împroşte cu noroi.

Au devenit un fel de războinici ai justiţiei sociale (social justice warriors, deja enervanţ de prezenţi în societatea occidentală), şi au început să promoveze ideea că bărbaţii albi şi heterosexuali sunt nişte oprimatori, iar femeile, minorităţile naţionale şi persoanele LGBT ar fi victime.

Mai mult, îndreaptă atenţia de la subiect în locuri care au doar o legătură vagă.

Spre exemplu, acest videoclip al Asociaţiei Accept, în care un grup de fetiţe sunt luate şi îndoctrinate de către o reprezentantă a sistemului, să vadă oameni arşi pe rug deoarece sunt diferiţi. Una e să critici nişte atitudini încurajate politic, şi alta e să sugerezi că regimul, fie el şi al lui Dragnea, arde pe rug oameni diferiţi.

Vrei să duci o discuţie civilizat? Păstrează-te în parametrii ei, şi nu exagera.

Mai e şi tema cu religia ca instrument al oprimării, evident, prin muzica bisericiească Romano Catolică şi fetiţele îmbrăcate ca nişte călugăriţe puritane americance.

Mai e de asemenea stereotipul societăţii oprimatoare care cică educă fetele să fie supuse. Nu apar băieţei în videoclip, ci doar fetiţe. Astfel, se sugerează cum fetele ar fi educate altcumva în societate, ca fiind fiinţe de rangul doi.

Ei, dacă teoria e că fetiţele sunt văzute ca fiind fiinţe supuse, eu şi foştii mei colegi de generală eram trataţi de către dirigintă ca şi cum eram reduşi mintal. Unii băieţi, manifestau un inters romantic pentru unele colege, şi nu ştiau cum să le abordeze. Diriginta explica faptul că fetele evoluau mult mai repede la acea vârstă, iar noi efectiv nu aveam capacităţile cognitive să înţelegem fetele, şi nu eram la nivelul lor.

Chiar îmi amintesc un episod în care zicea fetelor să fie şi ele mai îngăduitoare cu noi, deoarece săracii de noi, nu înţelegeam.

Asta până într-un moment în care, într-o oră de sport la care nu am participat, unele dintre fete au început să deseneze organe masculine (erau p**i în toată regula) pe tablă, cu tot cu păr pubic, când nouă nici nu ne apăruse aşa ceva, şi au început să ne spună ce ştiau despre acest subiect.

Clar erau mai evoluate decât noi. Mă-ntreb însă dacă diriginta ştia exact în ce sens...

Din acel moment, toate fetele care cereau să vorbeşti frumos faţă de ele au fost ipocrite în ochii noştri, iar indivizii care ne ziceau să vorbim frumos faţă de fete şi să le tratăm ca pe nişte fiinţe plăpânde, au părut nişte băieţi trişti pe care acele fiinţe plăpânde vor da doi bani numai după ce îşi vor face cărţile cu toţi bădăranii.

Dar iar ajung în partea în care vorbesc şi despre nedreptăţile cu care sunt crescuţi bărbaţii în societatea egală de azi: fetele primele, sentimentele tale nu contează, iar dacă plângi, atunci nu mai plânge! Cum se poate ca un băiat mare să plângă? Te faci de ruşine!

Cu toate astea, îmi pare bine de data asta. Mă bucur că am fost învăţat că nu sunt important, că indiferent ce talente oi poseda, nu sunt special, şi că nimeni nu îmi datorează nimic.

Cel puţin, nu o iau personal când lucrurile nu merg cum vreau eu, şi nu dau vina pe societatea oprimatoare şi pe Familia Tradiţională!

Ce-i drept, dacă atât cei ce se opun gayilor cât şi activiştii LGBT şi feministele înţeleg Familia Tradiţională după parametrii sugeraţi de Dragnea şi de PSD, asta arată cam unde suntem cu toţii: bărbaţi şi femei, heterosexuali şi gay, creştini şi atei!

Libertatea vine când accepţi răspunderea, iar sistemul poate interveni în viaţa omului simplu, atât din partea PSD-ului, cât şi din partea unor ONG-uri ca Accept Association, care în videoclipul de faţă, ne comunică să nu mergem la referendum, ci să stăm acasă şi să iubim, adică să facem sex.

Dragnea şi Guvernul PSD-ALDE, au dovedit că sunt cu un pas în faţa populaţiei pe care au dezbinat-o, sau mai degrabă au lăsat-o să se dezbine, iar societatea a înţeles şi s-a executat.

Între Guvernul PSD-ALDE şi ONG-urile care ne spun ce să facem, şi când să facem, oricine ar câştiga, noi pierdem!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Long time, no post.

There was little or no time for blogging since the previous post, so no article was written. I did a lot. I finished college, and I got my Bachelor's degree. I learned how important it is to do things at the right time and not stall them. I just didn't feel like working on my Batchelor work, so I had to finalise it in the last three weeks before I checked it in. I wrongly estimated the quantity and quality of information that I had to obtain in order to write about Kosovo's Independence, and the conflicts between Serbs and Albanians, as it being too small. When I effectively started writing on the work, I found out just how much information I had, and that there was no way I'd fit all of that in about 100 pages and in such a short time. In the few days before I finished it, I actually deleted some stuff, because it would have been too big. I had to work on it the very day before I checked it in, then through the night and into the morning, when I felt half asleep and ha...

Cum se cu vin(e) vinul și brânza

În seara de Joi, 29 Martie 2018, am fost la prima degustare de vin şi brânzeturi în Craiova, în Crama Restaurantului Marmara . Sub coordonarea Asociației Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro, evenimentul a reunit vinuri de la Crama Rotenberg cu tot cu un somelier şi o purtătoare de cuvânt, şi brânzeturi din partea Delaco. Reprezentanţii Cramei Rotenberg şi au început să ne povestească despre fiecare vin pe care l-am servit în seara respectivă. Crama Rotenberg se află în zona viticolă Dealu Mare, şi se mândreşte cu facerea vinului ca pe vremuri: struguri selecţionaţi manual, şi puşi să-şi lase licoarea cu ajutorul gravitaţiei. Cele 6 vinuri erau inspirate din strugurele Merlot. Până în acel punct, experienţa mea cu Merlot-ul a fost una confuză. Majoritatea Merlot-urilor din comerţ au fost atât de confuze încât dacă beam un Cabernet şi un Merlot, cu greu găseam diferenţe. Cele două vinuri sunt atât de diferite, şi dacă le bei în două zile diferite, vor avea un gust a...

Un alt protest, un alt eșec

Au trecut două săptămâni de la ultimul mare protest la care am fost. Nu-mi place să am motive pentru a protesta, dar protestul este unealta democratică imediat la îndemână pentru ca cetăţeanul să se opună unei guvernări. Port drapelul în buzunarul de la geaca mea impermeabilă pentru a putea protesta oriunde când se ivește ocazia și când am cu cine. Cand mă înfășor in drapelul albastru, galben și roșu, simt o mândrie și o putere care mă face intangibil din punct de vedere moral, deși fizic mi se poate face orice. Am fost la mai multe proteste decât am numărat, mai ales în anul 2017, iar în 2018 sezonul protestelor a început în forță.  La fel ca și în luna februarie a anului 2017, când protestele împotriva OUG 13 pe 2017, au scos sute de mii de oameni în toată țara, și au dus la abrogarea OUG 13, nu s-a câștigat demisia Guvernului și abandonarea unui plan de guvernare catastrofal care ne va distruge economia. Cum a căzut acel Guvern? L-a doborât nu opoziția populaț...