Bolitică, păutură şi Dude

Am un mare respect pentru cultura şi civilizaţia islamică. Am cunoscut musulmani civilizaţi, curaţi şi fiabili, mai mult decât fericiţi să-ţi explice calm şi civilizat ce e prin cultura şi civilizaţia lor dacă aveai orice întrebare sau curiozitate. Îmi amintesc când în primul an de masterat, am susţinut referate pe tema drepturilor omului. Am avut un coleg musulman, pe nume Hadi. Hadi venea dintr-o familie de diplomaţi din Afganistan. Ştia dari (dialectul persan care se vorbeşte în Afganistan), arabă, rusă, germană, engleză şi română. E de la sine înţeles că dacă acel curs avea legătură cu drepturile omului, Hadi trebuia să se ocupe de un referat despre drepturile femeii în lumea islamică. S-a oferit şi a fost mai mult decât fericit. Îmi amintesc cum profesoara şi unele din fostele mele colege încercau să găsească religiei islamice nod în papură şi să îl provoace pe Hadi, care amuzat şi cu un calm mai mare decât am avut eu vreodată când lui, le explica frumos şi politic...

Azi dimineaţă mă trezii şi adormii uitându-mă la telefon ca să văd ultimele ştiri de la cea mai mare luptă de MMA a anului, şi posibil până acum ca relevanţă. Conor McGregor, unul dintre cei mai titraţi luptători de MMA a revenit după doi ani în ring pentru a se confrunta cu rusul de origine avară (nu ca personalitate, ci ca etnie) din Republica Dagestan, Khabib Nurmagomedov. Khabib a exprimat de mai multe ori dorinţa să se lupte cu McGregor în ultimul timp, până în momentul în care în urma unuia dintre ultimele lui meciuri, a fost atacat autocarul în care se aflau el şi staff-ul lui de către McGregor şi staff-ul lui. Promovarea luptei a fost marcată de comportamentul tipic al lui McGregor, dar de data asta dus la extrem. Ascultam opiniile lui Joe Rogan şi ale altor oameni, care spuneau că McGregor este un maestru în războirul psihologic, şi ştie cu să îşi înmoaie şi să îşi intimideze adversarul. Asta a încercat în lupta cu cel mai mare pugilist defensiv al ultimu...

La începutul lui Octombrie, avem un referendum pentru a redefini căsătoria. În constituţie scrie că se realizează între soţi, iar Dragnea cică vrea să păstreze Familia Tradiţională şi să se modifice legea astfel încât să se definească între bărbat şi femeie. Mă deranjează faptul că acest referendum este o grămadă de bani daţi pentru a îndrepta atenţia oamenilor de la o guvernare ineficientă, şi că funcţionează pentru oamenii care consideră adevărat tot ce spune Dragnea. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că oamenii care se opun lui Dragnea s-au lăsat ademeniţi într-o discuţie care dincoace şi dincolo de referendum se desfăşoară de dragul de a se desfăşura şi rezultatele practice sunt aceleaşi.  Adică, comunitatea LGBT din România va trăi şi cu şi fără referendum la fel, adică în relaţii, dacă vrea, dar fără căstătorie. Deci, dacă referendum-ul trece, viaţa merge la fel ca acum, iar dacă referendum-ul nu trece, viaţa merge la fel. Care este efectul...

În timp ce unii dintre noi ne ruşinăm de gafele lui Valentin Popa, Ministrul Educaţiei, şi spunem că e o ruşine pentru sistemul nostru educaţional, nefiind elevi în acest sistem, e greu să băgăm de seamă că sistemul nostru educaţional ESTE O RUŞINE. Apropos, pamblică şi celălant sunt regionalisme. (Vorbesc cât se poate de serios). O fi omul din PSD, dar aici are dreptate. Iaca auzii două chestiuni care arată cât de dus este sistemul nostru educaţional. La un mare liceu din Craiova (colegiu cică), mare şi ca dimensiuni şi ca reputaţie în România, un tânăr elev din şcoala generală care e şef de clasă, e apostrofat de dirigintă pentru că nu-şi toarnă colegii... În sensul că nu îi pârăşte. Iată ce caractere pregătim în sistemul nostru educaţional. Un sistem educaţional de calitate pregăteşte cetăţeni. Cetăţeanul este un locuitor care ştie două trei lucruri despre cum funcţionează societatea din jurul lui şi ştie cum să acţioneze din locul în care este pentru a o face mai bună...

Joi, 21 Iunie A doua degustare la care particip cu Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DicţionarClinar.ro. Are loc într-o încăpere de la subsolul Hotelului Butique 5 Continents din Craiova. Odată casă boierească, făcută cu bun gust, acum a fost recondiţionată şi transformată într-un hotel care arată mai degrabă ca un muzeu bine îngrijit. Gusturile mele sunt foarte spartane (nu şi utilitare, doar spartane) în materie de artă, arhitectură şi modă, însă luxul acestei clădiri e de o complexitate care atraage aprecierea și acelora care preferă curente diferite. Vitraliile, muralele şi pereţii sculptaţi pe lângă lemnul sculptat în relief de asupra uşilor, culorile folosite şi modul în care se joacă lumina cu toate acestea îmi amintesc despre cum arată arta, în contrast cu desenele de pe blocuri care ar fi trebuit să ducă Pelendava în rândul oraşelor care să candideze la titlul de capitală culturală europeană. Crama Avincis este situată într-un cadru pitoresc din zona Drăgăşani, în par...

Versurile din titlu nu descriu Craiova și Oltenia, nici social și nici sportiv... Nu am fost vreodată un microbist și nu m-am priceput vreodată să joc fotbal. Dacă la faza cu fotbalul, ține de talent, și indiferent cât de mult te antrenezi, talentul e ceva ceea ce nimeni nu poate pune în tine, la faza cu a fi un mare fan al fotbalului, am judecat copil fiind sportul, datorită comportamentelor unor așa ziși suporteri, așa cum judecă mulți adulți azi religia datorită unor oamrni așa ziși religioși. Astfel, nu am dreptul moral să scriu aceste rânduri. Am însă dreptul unui outsider care a văzut lucrurile din exterior. Pot fi mai obiectiv decât cei care sunt implicați în treaba asta cu sportul fotbalului. Am citit cu câțiva ani în urmă, "Copilule ce iubești Steaua". Poezia scrisă de către un fan al Petr...