Treceți la conținutul principal

Ilie Gheorghe 1940 - 2018

Cât timp am lucrat la Teatrul Național din Craiova, am avut două spectacole preferate, dintre cele pe care am avut placerea să le vizionez.

Primul a fost "O Furtună", în regia lui Silviu Purcărete. Prospero avea în acest spectacol o carismă anume, care-l purta între numeroase stări sufletești, și care acompaniind o puternică prezență scenică cu autoritate a cuvântului, făcea să graviteze în jurul ei atât spectacolul cât și atenția publicului.

Al doilea a fost "Iona" după Marin Sorescu. Actorul care îl jucase pe Prospero cu un an înainte, trecea prin alte stări, dar de data asta acaparase tot textul spectacolului. Evident, acaparase și atenția publicului, care urmărea ochii expresivi, forța scenică reținută și un ton paraverbal care transmitea publicului stările sufletești, invitându-l empatic la discursul personajului.

Același actor care a vorbit în ritm susținut ca și Prospero, trecând prin toate stările sale sufletești, și care a cărat în spate piesa de decor în formă de schelet de balenă, a fost Ilie Gheorghe.

Pe lângă performanța scenică inegalabilă, am avut onoarea să schimb câteva cuvinte cu el, și am descoperit un om normal, un bătrânel zâmbitor, discret și modest, lipsit de orice formă de orgoliu în raport cu concitadinii contemporani.

I-am spus că după interpretarea lui Prospero pe care o făcuse, aveam standarde pe care nu știam dacă le mai văd atinse. Am auzit apoi, că îl interpretase pe Caliban atât în limba română, cât și în limba engleză. Atunci când România era în perioada de tranziție, iar unii semeni de peste hotare ne vedeau ca fiind mai înapoiați de felul nostru, Ilie Gheorghe îl juca pe Caliban în limba engleză și dădea consumatorilor artelor spectacolului o lecție de teatru memorabilă, care să arate că aici există resurse, există voință și există oameni care dintr-un loc rămas în urmă, le-au luat-o înainte.

Astăzi, 29 Aprilie 2018, Ilie Gheorghe s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani.

Am aflat la scena Teatrului Craiovean de la foștii mei colegi, în timp ce asistăm de dragul vremurilor trecute la montarea spectacolului "Furtuna", a japonezilor de la trupa Yamanote Jijosha.

În timp ce mă deplasam în afara clădirii instituției cu două membre ale echipei japoneze, Kumiko a văzut poza cu Ilie Gheorghe pusă afară pentru a anunța nefericitul eveniment. Prima reacție a fost una de entuziasm, pentru că îl cunoștea pe acel om. Văzuse "Faust" în Sibiu, în regia lui Silviu Purcărete.

I-am spus că acel om s-a stins în această dimineață și nu i-a venit să creadă.

E mai greu de crezut că a existat un om care a fost unul dintre cele mai de seamă exporturi culturale ale Olteniei, că a jucat în jur de 10 ani în "Faust", și tot atâta timp s-a bucurat de admirația consumatorilor de teatru din Sibiu, dar și din afara României, veniți la Sibiu, și a păstrat o discreție și o modestie pe care mulți dintre noi, nu am evoluat a o-nțelege.

Cultura, în zilele noastre, se află într-o criză de identitate, de valoare și de performanță. Azi, orice este considerat cultură iar ceea ce nu este elocvent, este apărat cu elocință sau cu tonuri ridicate și ocazionalul proces.

E greu să taci când nu ai nimic de spus iar când ești un om de cultură mediocru, te simți imediat când cineva contestă activitatea ta.

Însă cel ce chiar are multe de spus, ascultă înainte de a decide ce să spună, iar cel care chiar a făcut cultură, nu are ce explicații să dea celor care îi contestă meritele. In cultură, el le-a făcut pe toate.
Unii oameni însă, ajung în punctul în care e greu rațional să li se conteste activitatea.

România a pierdut un om unic, care cu greu ar putea fi egalat de către contemporani, iar cei ce pășesc pe calea lui, cu greu vor încerca să îl egaleze, atât în artă, cât și în arta de a trăi cu bun simț și discretă modestie.

Așa l-am cunoscut eu pe Ilie Gheorghe!

Dumnezeu să-l odihnească!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

The Dude's Daily Blog Has Been Created!

Great! Am creat primul meu blog, iar sincronizarea nu putea fi mai buna: criza financiara internationala, revolte in Grecia, tot felul de probleme si probleme de tot felul. Pe scurt: o multitudine de teme de discutie. Au existat dubii, privind tipul de blog, am oscilat intre blogspot si wordpress, si mai ales cand am ajuns la conditiile de utilizare si nu am putut omite paragraful in care se interzice continutul care incita la ura, ceea ce... va fi o oarecare problema in cazul meu! Eu sunt genul de tip care-si spune opiniile, insa avand in vedere ca in cazul unora, o opinie( mai ales daca vine sub forma unui sfat cu caracter benevolent) este perceputa ca un injuriu, existenta unui astfel de paragraf, si mai ales, a conditiilor sale ambigue, nu e de mirare. Uneori, mai trec limita bunului simt, spunand lucruri nepotrivite persoanelor nepotrivite, si apoi am mustrari de constiinta, dar de obicei am grija ce spun. Acest blog a fost creat pentru discutii libere pe diverse teme, pentru

Long time, no post.

There was little or no time for blogging since the previous post, so no article was written. I did a lot. I finished college, and I got my Bachelor's degree. I learned how important it is to do things at the right time and not stall them. I just didn't feel like working on my Batchelor work, so I had to finalise it in the last three weeks before I checked it in. I wrongly estimated the quantity and quality of information that I had to obtain in order to write about Kosovo's Independence, and the conflicts between Serbs and Albanians, as it being too small. When I effectively started writing on the work, I found out just how much information I had, and that there was no way I'd fit all of that in about 100 pages and in such a short time. In the few days before I finished it, I actually deleted some stuff, because it would have been too big. I had to work on it the very day before I checked it in, then through the night and into the morning, when I felt half asleep and ha

Referendumul de la început de Octombrie... sau cum Dragnea e mai deştept decât noi

La începutul lui Octombrie, avem un referendum pentru a redefini căsătoria. În constituţie scrie că se realizează între soţi, iar Dragnea cică vrea să păstreze Familia Tradiţională şi să se modifice legea astfel încât să se definească între bărbat şi femeie. Mă deranjează faptul că acest referendum este o grămadă de bani daţi pentru a îndrepta atenţia oamenilor de la o guvernare ineficientă, şi că funcţionează pentru oamenii care consideră adevărat tot ce spune Dragnea. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că oamenii care se opun lui Dragnea s-au lăsat ademeniţi într-o discuţie care dincoace şi dincolo de referendum se desfăşoară de dragul de a se desfăşura şi rezultatele practice sunt aceleaşi.  Adică, comunitatea LGBT din România va trăi şi cu şi fără referendum la fel, adică în relaţii, dacă vrea, dar fără căstătorie. Deci, dacă referendum-ul trece, viaţa merge la fel ca acum, iar dacă referendum-ul nu trece, viaţa merge la fel. Care este efectul dis