Un alt protest, un alt eșec

Au trecut două săptămâni de la ultimul mare protest la care am fost.

Nu-mi place să am motive pentru a protesta, dar protestul este unealta democratică imediat la îndemână pentru ca cetăţeanul să se opună unei guvernări.

Port drapelul în buzunarul de la geaca mea impermeabilă pentru a putea protesta oriunde când se ivește ocazia și când am cu cine.

Cand mă înfășor in drapelul albastru, galben și roșu, simt o mândrie și o putere care mă face intangibil din punct de vedere moral, deși fizic mi se poate face orice.

Am fost la mai multe proteste decât am numărat, mai ales în anul 2017, iar în 2018 sezonul protestelor a început în forță. 

La fel ca și în luna februarie a anului 2017, când protestele împotriva OUG 13 pe 2017, au scos sute de mii de oameni în toată țara, și au dus la abrogarea OUG 13, nu s-a câștigat demisia Guvernului și abandonarea unui plan de guvernare catastrofal care ne va distruge economia.

Cum a căzut acel Guvern? L-a doborât nu opoziția populației, un vot de neîncredere în Parlament sau o moțiune de cenzură. L-a doborât președintele PSD, atunci când fostul Premier a avut demnitatea de a exprima o altă opinie. Tot el a ales un alt Premier, care a intrat într-un conflict și mai deschis cu el. A forţat şi demisia noului premier. 

A făcut asta cu o zi înainte de vizita oficială a Premierului Japoniei, care venise să trateze cu Guvernul României. Partidul subordonat a votat împotriva lui Mihai Tudose. Nu au avut destui oameni influenți din partid, demnitatea de a exprima vreo opoziție. Au votat cum li s-a spus. Acest partid nu reprezintă nici măcar cetățenii care l-au votat.

Tot președintele PSD a numit un alt Premier, și dacă ascultă, poate stă încă 6 luni la putere, iar dacă nu, va urma un alt Premier.

Astfel, putem lăsa la o parte spiritul constituţional. În România, Premierii sunt numiţi de către partidul de la putere, iar partidul de la putere stă în toanele unui singur om.

Acest partid este inconștient de răul pe care îl face: schimbă Premierii și dă posibililor investitori o imagine a unei țări lipsită de securitate societală și de stabilitate. Adăugăm și schimbările fiscale și în justiție și chiar este un risc să investească în România și să creeze locuri de muncă. Iar noi avem nevoie de locuri de muncă.

Partidul de la guvernare pare să fie ignorant față de aceste aspecte.

Oamenii ies în stradă, argumentează pe unde apucă, și sunt luați peste picior de către Dragnea și Lia Olguța Vasilescu. Sunt criticați că fac să se pară că în România nu e stabilitate și că Guvernul nu își face treaba. Ei bine, în România nu e stabilitate și Guvernul nu își face treaba. Taman liderul de partid schimbă Premierii la foc rapid.

Astea fiind spuse, victoria protestatarilor este că UE nu a invocat Articolul 7 împotriva României și un sentiment de admirație în străinătate.

Însă astea sunt simbolice. E bine că sunt, dar nu sunt destul.

Simple proteste nu vor intimida partidul de guvernământ sau pe Președintele acestuia.

Amintesc că aceștia au dosare penale și se află în libertate. Dacă îi întrebi despre ce este vorba, îți răspund sarcastic sau pretind că sunt nevinovați.

Diplomația nu funcționează cu ei, fie cu DNA sau fără. Ani de zile sunt urmăriți penal, și ani de zile stau relaxați, ba mai mult, intră în Parlament și sprijină legi care îi scapă de urmărire penală.

Protestele nu funcționează nici ele. 

Ani de zile se înfăţişează în procese şi ies din ele oarecum neconclusiv pentru o înfăţişare viitoare. Îşi trăiesc viaţa în timp ce un cetăţean munceşte 8 ore pe zi pentru 1200 Lei cu bonuri de masă. Fac asta pentru că nu sunt intimidaţi şi nu au destule motive să fie intimidaţi. Prin urmare, proteste paşnice şi argumentări civilizate vor fi muzică la urechile lor.

 Au ajuns la nivelul în care o vizită la tribunal este un eveniment convenţional. Dacă o decizie ia ani de zile să se pronunţe, atunci nu-ţi ie frică de justiţie. Pentru tine e încă o zi normală şi gata.

Nu instig la violență și nu îmi place violența nici la nivel verbal sau paraverbal. Spun însă că aceasta funcționează.

Când omul crede că nimic nu-l poate atinge, violența îi va aduce la ascultare. Violenţa care se exercită asupra unui om comod şi mai puţin obişnuit cu ea, cauzează temeri pentru propria integritate corprală, iar acestea duc la sentimentul de frică.

Frica nu apare când treci pe lângă zăbrelele unei grădini zoologice şi vezi o pisică de 200 de kile de prin savana africană sau junglele Asiei, sau din Siberia. Frica apare când se iau zăbrelele dintre pisica de 200 de kile şi tine. Atunci, deodată înţelegi că este vorba despre supravieţuire. Se închid priorităţile mai puţin imediate, pulsul creşte la nivelul capului pentru a oxigena creierul, nările se deschid mai mult pentru a permite intrarea unei cantităţi mai mari de oxigen. Dincolo de poziţie socială şi de distincţii, eşti doar o fiinţă umană fragilă. Atunci nu mai funcţionează învârteli şi suciri ale situaţiei pe Antena 3, pentru că este posibil să nu mai ajungi acolo.

Oamenii de la guvernare nu mai au simţul fricii, simţul consideraţiei şi simţul decenţei şi dialogului cu oamenii. 

Trebuie să le fie indus. 

Vedem Miniştri în diferite domenii care pe lângă faptul că nu se ştie ce au făcut până în momentul în care au ajuns în Minister, iar atunci când se ştie, se vede o disonanţă între ceea ce au făcut şi postul lor, în momentul în care trebuie să explice un lucru total convenţional unor jurnalişti sau cetăţeni, se emoţionează. Aceştia sunt oameni simpli şi e studiabil dacă ştiu foarte bine ceea ce se petrece în jurul lor. Ei nu au ajuns acolo din prima voinţă a cetăţenilor care i-au votat, dacă unii dintre ei au fost votaţi, şi poate că unii şi-ar da demisia în urma protestelor. Majoritatea ar cădea ca guvern după o decizie a partidului care este o decizie a lui Dragnea pe care puţini oameni vor să îl contrazică în partid.

Democraţia înseamnă pluralitate de opinii diferite care trebuie să fie armonizate pentru a lucra împreună. În PSD e interpretabil ce democraţie o fi.

Trebuie să ne îndreptăm atenţia de la aceşti Miniştri care fie vor fie nu vor să fie acolo, şi înspre omul care i-a pus acolo.

Trebuie să cerem anticipate.

Iar dacă anticipatele nu vin, iar Guvernul continuă în acst trend, atunci consider că din păcate, soluţia este mai puţin civilizată, însă este ancorată în contractul social care stă la baza regimului democratic:

Atunci când cedezi parte din suveranitatea ta statului, statul trebuie să garanteze suveranitatea colectivă a oamenilor şi să funcţioneze în beneficiul cetăţeanului.

Atunci când statul funcţionează contrar interesului cetăţeanului, cetăţeanul are dreptul de a cere căderea statului...