Vineri, am făcut din nou o escapadă în afara oraşului cu mândra... De data asta, am hotarât să mergem undeva mai aproape de casă. Călimăneşti să fie! Ajunşi la pensiune, totul curat pe exterior şi pe hol, toate bune şi frumoase: - Uite camera... - Foarte frumos, mulţumim! Avem şi noi nişte mâncare, şi vrem s-o băgăm în frigider. Frigider aveţi? - Da, sigur, în bucătărie. - Hai în bucătărie. Pas cu pas, vorba lui Iohannis, cu Pas cu pas, vorba lui Iohannis din nou, căci a scos două cărţi, cu numele "Pas cu pas", şi iată-ne în bucătărie. - Nu ştiu dacă mai e loc în frigider... şi-mi deschide frigiderul. Frigiderul era plin. Apoi, cobor eu capul, când domnişoara deschide frigiderul şi ne uităm unde să băgăm merindele noastre, iar ea-mi spune cu o jumătate de voce: - Vedeţi că vecinii din seara aceasta sunt o familie deee ... de ţigani... - Nu-i nicio problemă... - Dar sunt foarte de treabă... Stau doar în seara aceasta şi vor să facă un grătar... - E ok.
Am un mare respect pentru cultura şi civilizaţia islamică. Am cunoscut musulmani civilizaţi, curaţi şi fiabili, mai mult decât fericiţi să-ţi explice calm şi civilizat ce e prin cultura şi civilizaţia lor dacă aveai orice întrebare sau curiozitate. Îmi amintesc când în primul an de masterat, am susţinut referate pe tema drepturilor omului. Am avut un coleg musulman, pe nume Hadi. Hadi venea dintr-o familie de diplomaţi din Afganistan. Ştia dari (dialectul persan care se vorbeşte în Afganistan), arabă, rusă, germană, engleză şi română. E de la sine înţeles că dacă acel curs avea legătură cu drepturile omului, Hadi trebuia să se ocupe de un referat despre drepturile femeii în lumea islamică. S-a oferit şi a fost mai mult decât fericit. Îmi amintesc cum profesoara şi unele din fostele mele colege încercau să găsească religiei islamice nod în papură şi să îl provoace pe Hadi, care amuzat şi cu un calm mai mare decât am avut eu vreodată când lui, le explica frumos şi politic